Gheorghe Ghe. Taşcă(Iorgu Taşcă)
Zilele trecute s-au împlinit 135 de ani de la naşterea – 30.01.1875 – lui Gheorghe Ghe. Taşcă, primul copil a lui moş Gheorghe Taşcă din Bălăbăneştii Tutovei. În rândul sătenilor era cunoscut şi sub numele de Iorgu.
Prin muncă asiduă şi activităţi diverse Gheorghe Ghe. Taşcă avea să ajungă în rândul acelora care influenţau mersul vieţii românilor. Economist de seamă, a fost ales membru corespondent şi apoi membru plin al Academiei Române.
Regimul comunist preocupat continuu cu distrugerea vechii intelectualităţi a neamului îi retrage abuziv titlul de academician. În anul 1952 este arestat şi mutat prin mai multe închisori. Lipsit de orice îngrijire medicală, Iorgu Taşcă s-a stins din viaţă, după o grea suferinţă la 12 martie 1951. A fost înhumat în groapa comună a închisorii, la Sighetul Marmaţiei.
Ion Grigore Oprişan spunea despre Gheoghe Ghe. Taşcă:
„A făcut apostolat la catedră
A făcut misiune la tribună
A făcut sacerdoţiu la moşie
Fecior de ţăran – a iubit cu pasiune ţăranul şi pământul…
A fost ca un părinte al ţăranului şi al satului.”
După Revoluţia din 1989, în noile condiţii ale dezvoltării democraţiei româneşti, Academia Română în şedinţa din 24.02.1995 îl repune pe Gheorghe Ghe. Taşcă în drepturi anulând nedreptatea săvârşită de regimul totalitar.
Şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă” – Amintiri şi recunoştinţă
Moş Gheorghe Taşcă grijuliu cu copii săi s-a gândit din timp la modul de împărţire a averii sale după ce nu va mai fi pe această lume pământeană. În testamentul din 1926 lasă fiului său Iorgu casa, curtea şi livada. Pe acest loc profesorul trebuia să construiască o şcoală „cu bibliotecă, cu casă de sfat şi cetire”. În 1935 construcţia este terminată. La 15 septembrie clădirea este inaugurată în prezenţa sătenilor, a urmaşilor lui Gheorghe Taşcă şi a politicienilor din Bârlad. Slujba de sfinţire a fost făcută de preotul Spiridon Spulber care tocmai fusese numit preot paroh la Bălăbăneşti( la 1 septembrie). La inaugurare, învăţătorul Ion Solca (director al şcolii, în funcţie până la începutul celui de-al doilea război mondial) împreună cu copii au prezentat un program artistic. Elevii au fost deosebit de încântaţi. Noua şcoală avea să devină rampa de lansare pentru mii de suflete de-a lungul deceniilor de existenţă a instituţiei. A fost un eveniment important pentru viitorul comunităţii deoarece din acel moment copiii nu au mai fost forţaţi de împrejurări să înveţe prin diferite locuri improvizate – case particulare sau încăperi lipsite de spaţiu (la data respectivă, în Bălăbăneşti, erau două locaţii unde se ţineau cursuri, una pe Vale, cealaltă în mahalaua Tăşculeşti).
În anul 1948 odată cu aplicarea Legii Învăţământului după model sovietic, şcoala îşi pierde denumirea. La scurt timp dispare şi placa de marmură cu numele „Şcola Gheorghe şi Maria Taşcă”.
În anul 1990, odată cu schimbările politice ce au urmat, şcoala îşi recapătă numele avut până la 1948. Cu această ocazie în prezenţa lui George Felix Taşcă, nepotul lui moş Gheorghe, se ataşează şcolii o nouă placă cu denumirea celor ce au contribuit la construirea acestui edificiu. Astfel, la Bălăbăneşti, lui moş Gheorghe avea să i se facă dreptate.
Trebuie menţionat faptul că familia Taşcă a avut un rol important în dezvoltarea şi promovarea culturii la Bălăbăneşti. Prin contribuţia lor (Gheorghe Taşcă, Iorgu Taşcă, Geo Taşcă, Ştefan Procopiu, etc), a acestor oameni educaţi cu caracter nobil, comuna Bălăbăneşti este astăzi o localitate care nu şi-a pierdut trecutul în colbul timpului. Bălăbăneştiul lor reprezentă un tărâm de valori creştine ce emană lumină, căldură, sacrificiu, datorie. Un exemplu grăitor este Gheorghe Felix Taşcă(Geo Taşcă), cel mai important „scormonitor” în trecutul satului. Informaţiile adunate de el sunt cuprinse în 27 de studii, cărţi, articole despre Bălăbăneşti, Tăşculeşti, Balabani, Codreni, Vârgoliceşti, Bodeşti, Munteni, etc.
Vă prezentăm mai jos un fragment din testamentul care consfinţeşte dorinţa lui Gheorghe Taşcă, de a lăsa drept moştenire fiului său, casa, locul, livada şi-o îndatorire – „să se ridici un local de şcoală …”. Nouă ani mai târziu, în anul 1935, primii elevi aveau să treacă pragul şcolii „Gheorghe şi Maria Taşcă”.
„ …. Mai las fiului meu Iorgu şi casă cu tot locul ei şi cu livada împrejmuitoare. Pe acest locu fiul meu Iorgu va faci să se ridici un local de şcoală cu bibliotecă cu casă de sfat şi de citire, în contururile în care el va crede de cuviinţă, această şcoală va purta numele de şcoală şi casa de sfat „Gheorghe şi Maria Taşcă”. Este drept lucru ca lumina pe care Dumnezeu au herezit-o fiului meu să caute s-o împărtăşească şi altora” 1926 septembrie 18.
Gheorghe Taşcă
Informaţii şi text: Neculai Pământ şi Florin Munteanu
Documente scanate: Primăria Bălăbăneşti
Leave a Reply