Aţi studiat problema exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice. Ce rămâne în urma unor asemenea exploatări?
În primul rând este vorba despre o ocupare a unor spaţii imense; sonde, reţele de transport, drumuri auxiliare, iazuri şi conducte. Va fi puternic afectată biodiversitatea zonei, se vor face despăduriri acolo unde situaţia o va cere, habitatele vor fi fragmentate şi biodiversitatea afectată. În plus, dacă acest lucru se întâmplă în zona unor aşezări umane, se ivesc probleme suplimentare. Există de asemenea marile probleme generate de injectarea în subteran a unor cantităţi enorme de fluid, apă aditivată cu nisip şi o serie de substanţe toxice. Reprezentanţii Chevron spuneau că doar 0,5% din cantitatea de fluid reprezintă substanţe chimice. Însă faceţi şi dumneavoastră calculul la 60.000 de litri care se injectează doar la o singură fracturare – iar la fiecare sondă procedeul se repetă de mai multe ori – şi veţi vedea câte tone de toxine vor rămâne în subsol şi la suprafaţă, căci, în medie, doar jumătate din fluid mai este recuperat după injectare.
Dar şi ceea ce se recuperează în iazuri sau batale poate infesta solul. Asta s-a întâmplat deja în mai multe localităţi din Statele Unite. De asemenea, există pericolul infestării pânzei freatice, una dintre cele mai mari îngrijorări ale populaţiei din zonele în care se practică metoda fracţionării hidraulice. Mai avem şi un risc seismic asociat. Spre exemplu, în Oklahoma, unde se înregistrau până la 50 de seisme uşoare pe an, în 2010 când s-au amplast peste 100 de foraje, s-a ajuns la 1.000 de cutremure. Legătura dintre aceste cutremure şi fracturarea hidraulică a fost evidențiată de măsuratori, care arată că epicentrele acelor cutremure sunt exact în zonele de foraj.
În Marea Britanie s-au suspendat temporar explorările după ce s-au înregistrat o serie de seisme în zona Blackpool, iar în Franţa s-a decis anult trecut interzicerea aceastei metode, deşi rezervele estimate de gaz de şist ale francezilor le depăşesc de zece ori pe cele ale României, Bulgariei şi Ungariei la un loc.
Bulgarii, după un refuz iniţial, se pare că vor mai studia problema…
Da, vom studia cu atenţie ce se întâmplă la vecini, căci problemele de mediu legate de pânzele freatice subterane, cel puţin cele din Dobrogea, vor trebui gestionate în comun. Avem apoi rezervaţii naturale, precum cea de la Mangalia, avem Adamclisi, situri arhelogice… foarte pervers gândită problema cu toate aceste amplasamente de explorare şi exploatare fără a se ţine cont de cultură, de turism, de istorie, de modul în care oamenii îşi rezolvă problemele curente. Dacă ţinem cont că în Dobrogea, alimentarea cu apă a localităţilor se face preponderent din subteran, apare un risc legat de alimentarea staţiunilor, de agricultură, de tot ceea ce înseamnă dezvoltarea locală.
AICI puteți citi tot interviul.
Autor: Maricel Bărbătei
Sursa: www.cotidianul.ro
Leave a Reply