Fă-ţi timp

În trecerea grăbită prin lume către veci,
fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând,
fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor,
fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
fă-ţi timp, pe-un munte, seara, stând singur, să te rogi,
fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău, bătrâni,
fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini,
fă-ţi timp să stai aproape cu cei iubiţi, voios,
fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos,
fă-ţi timp să guşti frumseţea din tot ce e curat,
fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat,
fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi adunări,
fă-ţi timp şi-adună zilnic la toate câte-un pic,
fă-ţi timp căci viaţa trece şi când nu faci nimic,
fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
fă-ţi timp… căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
fă-ţi timp să dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii n-o mai strangi.

Autor: Traian Dorz(din vol. „Cântarea Anilor”)

Foto: 1996, tabăra cohortei “Bogdan Vodă” din Bălăbăneşti, munţii Apuseni, înainte de plecarea pe traseul Galbena

Notă:

Traian Dorz, născut în Transilvania, în zona Beiuşului, şi-a dedicat viaţa poeziei religioase, punându-şi inima pe tava vremurilor, devenind, treptat, un poet care nu era poet ţăran, dar nu era nici poet care s-ar fi încadrat într-o anumită modă.

El a răspuns iubirii de Dumnezeu cu poeziile sale, care au ajuns direct la omul simplu, smerit. Traian Dorz a trăit şi a muncit la sat, a fost unul dintre cei legaţi de pământ, a cunoscut asprimea vieţii de ţăran, dar şi bucuria de a fi aproape de Dumnezeu, acolo, în mijlocul naturii, departe de umbra Babilonului. Paradoxal, poeţii culţi nu sunt citiţi, aşa cum este citit Traian Dorz, oamenii îl iubesc pentru poeziile sale pline de Duh, pentru faptul că versul său zideşte sufleteşte, mângâie, dă putere, în mod direct, sincer, cu tărie.

Poezia lui are ca suport gândurile lui Dumnezeu despre om, aşa cum sunt ele revelate în Sfânta Scriptură, gânduri care ne oferă un viitor şi o nădejde ( vezi Ieremia 29 : 11 ), de aici un suflu de optimism, de încredere pe care îl poate primi cititorul. Faţă de gândurile omului, gândurile lui Dumnezeu nu putrezesc, ci sunt eterne.

Autor: Iulia Mirică

Sursă: http://iuliamirica.blogspot.com/2009/06/fratele-traian-dorz.html