„Cronica Huşilor” nr. 1 din ianuarie 1941 publică „Comunicatul Sf. Sinod faţă de noua stare a bisericii şi a Ţării şi Cuvântul domnului General Ion Antonescu pentru Anul Nou „spre a fi cunoscut de slujitorii sfintelor altare, dar şi de credincioşi”.
„Răpirea unei mari părţi din pământul ţării şi trecerea a mai multor milioane de români sub jug străin sunt acte potrivnice dreptăţii dumnezeeşti” – scria comunicatul Sfântului Sinod.
„Uniţi-vă, din toate colţurile sfâşiate ale neamului, din toate casele, ca să ducem mai departe străduinţa strămoşilor şi viitorul copiilor noştri”, – se adresa conducătorul statului românilor.
În acelaşi timp se publica circulara Eparhiei Huşilor referitoare la starea bisericilor după cutremurele de la 28 octombrie şi din noaptea de sâmbătă spre duminică 10 noiembrie 1940:
„După cutremurul de la 28 octombrie s-a resimţit câteva biserici şi locuinţe cu crăpături reparabile, cum au fost reşedinţa episcopală şi biserica Sf. Voievozi din Bârlad, a cărei turlă a trebuit dărâmată, ajutând-o să scape de la al doilea cutremur.
La 10 noiembrie însă cutremurul a fost puternic şi stricăciunile mari… Oraşul Bârlad a fost complet prăbuşit. Bisericile Sf. Împăraţi de la cimitir şi Sf. Nicolae şi Pantelimon, cu aproape toate şcolile şi edificiile publice sunt în ruină… Celelalte 11 biserici şi paraclisele de la spital şi şcoala de menaj sunt în stare de reparaţie. Au rezistat numai cu uşoare crăpături Biserica Domnească, nou reparată şi Sf. Mina. Aproape tot aşa de ruinat este oraşul Huşi. Catedrala Episcopală ameninţată cu prăbuşirea, dacă nu i se poate dărâma turla de pe pantocrator, complet zdruncinată, acum întărită cu schelă. Reşedinţa episcopală, ca şi toate localurile oficiale n-au mai putut fi locuite, până nu li s-au făcut reparaţii parţiale, îngăduite de vremea prielnică.
Singurele biserici ce au avut numai uşoare crăpături, putându-se oficia chiar duminică 10 noiembrie sunt: Vovidenie de la schit şi Sf. Voievozi. La toate celelalte, turlele au fost ruinate cu crăpături mai mari sau mai mici în întreaga clădire. Prin străduinţa slujitorilor şi credincioşilor însă toate au fost puse în stare de a se oficia Sf. Liturghie, afară de catedrala Episcopală şi apoi Sf. Gheorghe care are şi acoperemântul spart prin căderea turlei.
În oraşul Vaslui, edificiile publice, şcolile, prăvăliile şi locuinţele particulare au fost, de asemenea, mult stricate. Bisericile însă puţine la număr, au rezistat. Catedrala Sf. Ioan, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, nu are decât câteva crăpături. S-au resimţit ceva bisericile Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Treime din cimitir. Bisericile noui în construcţie Sf. Nicolae şi Cuvioasa Paraschiva, n-au aproape nimic.
…La Griviţa-Palerma, Odaia Bursucani, Bălăbăneşti, Rădeşti, şi mai ales în satul şi mănăstirea Adam, judeţul Tutova, ne-am cutremurat. Nu ne-am putut stăpâni şi am plâns cu cei ce plângeau pe ruinele bisericilor şi sălaşurile lor. Ne-am îndurerat apoi de ce am văzut la Zorleni, Similişoara, tot judeţul Tutova, la Băseşti şi Mălăieşti, judeţul Fălciu, Codăeşti, Soleşti, Valea Rea, judeţul Vaslui”.
Erau enumerate bisericile din judeţul Fălciu prăbuşite sau ruinate, ce nu se mai pot restaura: 1. Albeşti, una prăbuşită complet şi alta cu turla şi un perete pivot căzut; 2. Berezeni, 3. Băseşti, 4. Bogdana, 5. Biserica filială din Leoşti-Crasnăşeni, 6. Cârligaţi, 7. Conri – biserica filială; 8. Creţeşti de Jos, 9. Davideşti, 10. Epureni, 11. Giurcani (două), 12. Grumezoaia, 13. Gura Bohotin, filiala Isaia,14. Guşiţei,15. Hurdugi, 16. Idrici, filiala Dolheni şi Rediu, 17. Roşieşti, filiala Gura Idrici, 18. Şchiopeni, filiala, 19. Stroieşti, 20. Tătărăni, 21. Tupilaţi, filiala din Mălăeşti. În aceeaşi situaţie erau bisericile din 31 localităţi ale judeţului Tutova şi din 16 localităţi ale judeţului Vaslui.
Ion N. Oprea – HUŞUL ÎN PRESA VREMII – DE LA MELCHISEDEC PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE – 1869-2006, pg.138-139
Leave a Reply