Căminul cultural – „Mihail Kogălniceanu”
Bălăbăneştenii – iubitori de carte, ştiutori de carte – erau în părţile bârlădene ale ţinutului Tutovei preocupaţi cu răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice. Susţineau și afirmă și astăzi cu tărie că viaţa fără cunoştinţe nu are sens. Talentați, muncitori, inventivi de-a lungul timpului au închipuit mijloace de răspândire a adevărurilor ştiinţifice, a punerii lor la îndemâna semenilor.
Elevii de liceu, studenţii satului, intelectualii erau purtătorii făcliei ştiinţei în rândul răzeşilor „de Bălăbăneşti”, oameni mărinimoşi şi luminaţi. Moş Gheorghe Taşcă spunea despre misiunea fiului său: „este drept lucru ca lumina pe care Dumnezeu a hărăzit-o fiului meu să o dea şi altora”. Din acest motiv au fost gândite şi puse în lucru instituţii şi modalităţi de răspândire a ştiinţei în comună.
Începând cu anul 1935, la Bălăbănești, funcţiona Căminul Cultural „Mihail Kogălniceanu”, instituţie care organiza acţiuni variate. Se ţineau cercuri culturale şi conferinţe de către profesori, învăţători, liceeni. Preoţii ţineau predici. Erau organizate serbări, şezători, mai ales iarna. Se desfăşurau „cursuri ţărăneşti” care răspândeau cunoştinţele ştiinţifice despre activităţile agricole. (T. Ciorîţă, 1943)
Fragment extras din Monografia Bălăbănești un sat de răzeși, autori Nicolae Pământ, Delia Guță Pământ și Florin Munteanu.
Pentru mai multe informații referitoare la acest obiectiv cultural puteți consulata on-line lucrarea menționată mai sus(vezi cap. IV, Activitatea cultural-sportivă, subcap. IV.1 Căminul cultural – „Mihail Kogălniceanu”).