Două mențiuni documentare despre satele Bursucani și Zimbru

1. F 76v-77 r. „Satul Bursucanii(8), stăpânit de către răzeşi. Slobozia Găngeştii(9), stăpânită de dumneaei Catinca Greceanu“. (Preoţi): „Neculai săn Iftimii Crăste, Neculai săn Crăciun Nadă, Costache săn preot Neculai Crăste”(10). (Dascăli): „Ioan săn Vasilache Rugină, Neculai săn preot Mihalachi Ciucă, Iordache săn Necula Rugină, Ioan săn Vasilii Tufă, la hram Sfăntului Dimitrie”(11).
2. F 79v-80 r. „Satul Zimbru(12), stăpânit de maice călugăriţe”. (Preoţi): „Grigorii săn preot Ifrim, Timoftii săn preot Neculai, la hram Sfăntului Gheorghii”.

 

Schitul Zimbru cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, aşezământ monahal de călugăriţe, a fost întemeiat la 1793 de călugării Ioasaf şi Aloman  de la Mănăstirea Râşca, în partea de nord a satului Bursucani, com. Bălăbăneşti, astăzi sub jurisdicţia canonică a Arhiepiscopiei Dunării de Jos. A fost desfiinţat în 1864, cele mai multe din cele 14 monahii conduse de stareţa Agafia Palade fiind transferate, în anul 1866 la Mănăstirea Adam din apropiere. Biserica mănăstirii a devenit filială a parohiei Bursucani. În chiliile mănăstirii sa înfiinţat, la 1866 Şcoala primară din Bursucani. Schitul este reînfiinţat la 19 septembrie 2008 de către Episcopia Dunării de Jos, ca schit de monahii, în subordinea Mănăstirii Adam, jud. Galaţi. Biserica de lemn, începută în anul 2009, cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe  şi  Cuviosul Rafail de la Bursucani este în curs de ridicare. Referinţe bibliografice: Pr. Gh. Bârsan, Schitul Zimbru, Galaţi, 1944, 64 p.; arhim. Daniil Oltean, Repere ale istoriei vieţii mănăstireşti din Eparhia Dunării de Jos, în vol. „Credinţă, istorie şi cultură la Dunărea de Jos“, Galaţi, 2005, p. 357; ierom. Marcu-Marian Petcu, Mănăstiri şi schituri din Moldova astăzi dispărute (sec. XIV-XIX), Ed. Biblioteca Naţională a României, Bucureşti, 2010, p. 335.

Sursa: Revista “Dunărea de Jos”, Nr. 133 / Martie 2013 / Art. “Biserici și preoți din Ținutul Covurlui la 1831 (III)”
Autor: Pr. Eugen Drăgoi

(8) – Bursucani, comuna Bălăbăneşti. Despre evoluţia administrativă a satului vezi Tezaurul toponimic al României, vol. cit., p. 178-179.
(9) – Slobozia Găngheştii, vechea denumire a satului Ghingheşti, comuna Drăguşeni. Cf. Tezaurul toponimic al României, vol. cit., p. 470.
(10) – Preotul Neculai Crăste (Hristea) păstorea şi la 1809. Cf. Constantin N. Tomescu, op. cit., p. 69.
(11) – Slobozia Găngeşti (Ghingheşti) nu se găseşte în catagrafia de la 1809.
(12) – Sat în comuna Bălăbăneşti, format în jurul schitului omonim. Tezaurul toponimic al României, vol. I, partea a 2-a, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, p. 1347.

Date culese: Florin Munteanu