Dosarele acuză regimul sovietic

Anii stalinismului în istoria noastră a fost nu numai o perioadă de ocupaţie a Basarabiei de armata sovietice în 1940, nu numai a represiilor şi crimelor sângeroase ale noilor stăpâni contra locuitorilor băştinaşi, ci a fost şi o perioadă când au fost puse bazele lichidării spiritului, moralului şi al fizicului.

În scopul de a evita ocupaţia bolşevică în iunie 1940 majoritatea cadrelor medicale din Basarabia  au trecut Prutul retrăgându-se în adâncul ţării. După un an, când Armata Română, condusă de Mareşalul Ion Antonescu a restabilit frontiera strămoşească, o parte din medici şi alţi lucrători din respectiva breaslă au mai muncit în Basarabia până când în primăvara anului 1944 Basarabia românească a fost ocupată de ruşi pentru o perioadă foarte îndelungată.

După tancurile ocupanţilor sovietici, au dat năvală , care aduşi , care în căutarea bogăţiilor o puzderie de specialişti, inclusiv şi în domeniul medicinei (unii chiar fără studii de profil, dar convingându-i pe funcţionarii de la cadre, că ei de mici copii au visat să lucreze medici). Fără îndoială, că printre aceştea erau şi specialişti cumsecade, dar trecuţi prin filtrul ideologic bolşevic, vedeau populaţia băştinaşă ca pe nişte triburi sălbatece. În noua Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, înjghebată de marele cârmaci Stalin, pe pământul care mai rămase, după ce i s-au îndeplinit toate poftele teritoriale ale republicii- surori Ucraina era un dezastru la toate capitolele, inclusiv medicină.

Anul 1944. După bombardamentele sovietice întreaga Basarabie era numai ruine. Comportamentul noilor stăpâni ar putea fi caracterizat printr-un singur cuvânt – fărădelegea. (vezi: Alexandru Moraru” Cadrele bolşevicilor-1-2-3 în „Flux” ediţie de vineri din 20 ianuarie; 3 martie şi 28 aprilie 2006 )

Peste tot domina mizeria, bolile şi infecţia, multe aduse de sovietici odată cu păduchii. Lupta autorităţilor sovietice împotriva ţăranului român din Basarabia şi împotriva proprietăţii private au dus la foametea organizată din anii 1946-1947, care a luat mii de vieţi omeneşti (nici până azi nu s-a stabilit cifra  corectă a numărului oamenilor morţi de foame, şi se pare că pentru nimeni această informaţie nu prezintă interes, probabil fiindcă nu este vorba de minorităţi naţionale-Al.M.) şi a dat naştere a câteva sute de cazuri de canibalism (vezi: Al.Moraru „Canibalismul provocat de sovietici”(revista Historia (Bucureşti), nr. 4 din 2009 şi Al.Moraru  „Victimele terorii comuniste din Basarabia” vol.I (culegere de documente secrete sovietice) Chişinău, 2010 )

Pentru a vă aduce în miezul subiectului, motivat prin faptul, de a percepe atmosfera, care domina în instituţiile medicale, situaţia bolnavilor şi a atitudinii lucrătorilor medicali faţă de bolnavi , vin în faţa Dvs. cu câteva documente inedite, traduse de autorul acestui documentar din limba rusă.

Primul document[i] pe care-l propun, este datat cu anul 1947  şi ziua de 7 ianuarie, adică când foametea  organizată de autorităţile sovietice era în toi. Când un copil lăsat fără supraveghere putea amăgit, luat” cu zahărelul” dus în casă străină, omorât şi mâncat; când morţii în loc să fie înmormântaţi erau mâncaţi, când mama pentru ai menţine pe ceilalţi copii în viaţă, îl omora pe cei mai mic, pentru a asigura hrană celorlalţi…

(Citiţi continuarea acestui interesant articol la următoarea adresă)

http://www.tribuna-basarabiei.ro/2010/06/istoria-dezvaluita-continuare-dosalele.html

 Autor: Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist

Sursa: Tribuna Basarabiei

[i] Arhiva Naţională a RM, F. 3085, inv.1, d. 129, f. 44