Chiar mi-i dor de Don Quijote/… (drept naiv şi sfânt!)…
fără el, încep să moară/ morile de vânt,
intră plânsu-n Rosinante,/ doliu-n cavaleri,
casa-n lut şi lutu-n oale…/ n-ai cui să(-i) mai ceri
preţ de-o vorbă, preţ de-o lance,/ preţ de-un simplu scut,
să(-ţi) salvezi o Dulcinee/ din ne/cunoscut,
să(-ţi) plăteşti o aventură/ şi să re/cunoşti
pentru zei şi sclavi şi lacomi/ şi deştepţi şi proşti:
am zvârlit războiu-n pace,/ pacea în război,
i-am dat foc marelui Unu/… (de la sfântul Doi)…
să(-şi) aprindă timpul, spaţiul,/ vremea, rostul când
bat piroane-n geam şi-n drept(uri)/ strâmbii pe Pământ!
Chiar mi-i dor de don Quijote/… (sfânt şi drept la sfat!)…
fără el, prea-i mult năprasnic,/ trivial şi plat,
prea se dau gunoaie-n stambă,/ lupi şi gorobeţi,
şi-mi smulg ochii şi-mi scot caii/ verzi de pe pereţi…
fără el, nici Sancho Panza/ nu mai are cum
face zâmbet la mulţimea gloanţelor dum-dum
din vulgar, din sec, din silnic,/ din scârbos, din rău…
fără el, şi Doi şi Unu-şi/ plâng de milă… Zău:
timp de-o vorbă, timp de-o lance,/ timp şi preţ (oricând)
am să-ncerc să(-mi) strig salvarea/ morilor de vânt,
să plătesc îngăduinţa/ celor care bat…
bat piroane-n geam şi-n drept(uri)/ cestui Don Curat!
Autor: Ion Zimbru
Sursa: Viața Liberă Galați
Leave a Reply