Sfântul Rafail (prăznuit pe 21 iulie) – părintele Rafail s-a născut (1560 după unele surse) prin aceste locuri, la Bursucani, astăzi localitate în comuna Bălăbăneşti, județul Galați. Era cinstit încă din veacul al XVII-lea ca sfânt şi se cunoaşte că însuşi Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei (1624-1693) a căutat Sfintele sale Moaște spre a le săruta şi închina. Apare pomenit în Condica Sfântă şi în pomelnicele vechi, unde este numit Fericitul Stareţ Rafail.
Aristide Peride (n. 2 martie 1848, satul Bursucani, judeţul Tutova, în prezent judeţul Galaţi, com. Bălăbăneşti – d. 1906) a fost un medic român, primul profesor de anatomie al Facultăţii de Medicină din Iaşi.
Aristide Peride a fost elev al Liceului Naţional din Iaşi, obţinând bacalaureatul în 1866. A urmat studiile universitare de medicină în Franţa, la Facultatea de Medicină din Paris. Student fiind încă, a participat la luptele desfăşurate în timpul Comunei din Paris activând ca sanitar pe ambulanţele Comunei.
Dupǎ susţinerea doctoratul în medicină s-a reîntors în ţarǎ şi a ocupat postul de profesor de anatomie şi embriologie la nou înfiinţata Facultate de Medicinǎ din Iaşi (1879) a Universitǎții ieşene. La iniţiativa sa a fost construită (între anii 1894 şi 1900) clădirea în stil neoclasic a Institutului de Anatomie din Iaşi, după proiectul arhitectului Ştefan Emilian. Aristide Peride a fost membru al Societăţii culturale Junimea. (Sursa: Wikipedia)
Taşcă Gh. Gheorghe (n. 30 ianuarie 1875, Bălăbănești, județul Tutova (azi județul Galați) – d. 12 martie 1951, Sighet, județul Maramureş) – economist, om politic, profesor de economie politică, rector al „Academiei de Înalte Studii Comerciale”, membru corespondent al „Academiei Române”, victimă a regimului comunist din România, figură emblematică a comunei Bălăbăneşti. Din lăcrările ilustrului Academician amintim: „Evoluţia proprietăţilor rurale în România” (1898), „Lecţiuni de introducere în economia politică” (1908), „Les nouvelles reformes agraires en Roumanie” (1910), „Problema valutară” (1919), „Liberalismul economic” (1923), „Starea financiară a României după război” (1925), „Probleme cooperative – Capitalismul român şi cooperaţia. Raporturile economice între sate și orașe” (1927), „Probleme economice şi financiare” (1927), „Introducere în ştiinţele economice” (1929-1930), „Devalorizarea şi inflaţia” (1932?), „Liberalism şi corporatism” (1937), „Politica socială a României” (1940), „Curs de economie politică”. Surse: Biblioteca Centrală A.S.E., Bucureşti şi Wikipedia
Procopiu Ştefan (n.19 ianuarie 1890, Bîrlad – d. 22 august 1972, Iași), copilăria și vacanțele și le petrece la Bălăbănești împreună cu numeroșii săi frați și verișori.
Activitate – Fizician. Profesor la Universitatea din Iaşi (din 1925). Membru al „Academiei R.P.R.” Descoperitorul magnetonului teoretic „Bohr-Procopiu”, descoperitorul fenomenului Procopiu în optică (1921) şi al efectului Procopiu în magnetism (1929). Întemeietorul şcolii de magnetism din Iaşi. Opera sa ştiinţifică este vastă şi variată, reprezentând o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţelor fizice. Timp de mai bine de o jumătate de secol, Ştefan Procopiu a eleborat şi publicat peste 160 de lucrări care tratează în deosebi probleme de electricitate, de magnetism, de optică și căldură. În afară de cele trei remarcabile realizări „magnetonul Bohr-Procopiu”, „fenomenul Procopiu” şi „efectul Procopiu”, savantul a contribuit la întocmirea hărţilor magnetice ale României, pentru perioada 1895-1954, hărţi care au permis descoperirea unei anomalii magnetice în Moldova, pe linia Iaşi-Botoşani. Valorea excepţională a operei sale ştiinţifice e recunoascută azi pe scară mondială. Fără a încerca să epuizăm multipla personalitate a lui Ştefan Procopiu, vom mai menţiona că în afară de activitatea ştiinţifică şi didactică, a activat ca membru în comitetul de direcţie al Teatrului Naţional din Iaşi, şi că a fost colaborator al revistelor „Viaţa românească” şi „Însemnări ieşene”. Intelectual distins şi rafinat om de cultură, personalitate marcantă şi convins patriot, savant de faimă mondială, Ştefan Procopiu a fost ales în anul 1955 membru al „Academiei. Savantul” ieşean a fost desemnat de două ori în comisia pentru recomandări la premiul Nobel, ceea ce e desigur o recunoaştere a prestigiului său mondial. Pentru meritele sale deosebite în domeniul învăţământului şi ştiinţei i s-a acordat titlul de „Om de ştiinţă emerit” şi a fost declarat „Doctor honoris causa” al Intitutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași.
Chiricuţă Ion – (n. 7 ianuarie 1918, Bîrlad, județul Tutova (azi județul Vaslui) – d. 1988, Cluj). Este descendat al familiei Tașcă pe linie maternală [Virginia Taşcă (1886-1970)]. Tatăl său a fost preotul Toma Chiricuță (1887-1971), doctor în teologie în Germania. A fost profesor, șef de disciplină, director al Institutului Oncologic din Cluj.
Ion Chiricuță a devenit doctor în medicină și chirurgie al Facultății de Medicină și Chirurgie din București în 1942. A ocupat prin concurs posturile de extern și intern, apoi secundar de chirurgie la Clinica Chirurgicală a Spitalului Brâncovenesc de sub direcția profesorului Iacob Iacobovici, al cărui elev apropiat și asistent a fost. În continuare a lucrat la Institul Oncologic București.
În anul 1958, la propunerea profesorului Octav Costăchel, preia conducerea Institutului Oncologic din Cluj, devenită vacantă prin moartea prof. Popa Rubin. La preluare, Institutul Oncologic din Cluj, unul dintre cele mai vechi din țară, înființat în 1929, avea un local impropriu, o bază materială precară, personal redus și o activitate științifică modestă. Ion Chiricuță a început treptat modernizarea Institutului până când, în 1962, ajutat de ministrul Voinea Marinescu, a început construcția unui nou local pentru Institutul Oncologic, terminat în 1965.
Activitatea organizatorică a fost dublată de cea profesională și științifică, Institutul Oncologic prezentându-și prestigioasele realizări prin publicații în țară și peste hotare sau prezentate în cadrul unor importante sesiuni, devenite tradiționale și recunoscute.
Ion Chiricuță a devenit profesor de oncologie în anul 1971. A fost membru a numeroase societăți științifice internaționale, între care Societatea Internațională de Chirurgie, de Oncologie, de Senologie (Société Internationale de Sénologie (S.I.S.), expert O.M.S., membru al Uniunii Medicale Balcanice (Union Medicale Balkanique), vicepreședinte al Societății de Oncologie, membru al Societății de Chirurgie, la ale cărei ședințe lunare ale filialei din Cluj participa întotdeauna cu comunicări și lucrări substanțiale și interesante. Unul dintre cele mai frumoase momente din cariera profesorului Chiricuță a fost numirea sa ca președinte de onoare al Congresului Mondial de Chirurgie Plastică din Paris, în 1987, o recunoaștere a priorității sale în chirurgia omentului mare.
Activitatea științifică a profesorului I. Chiricuță este cuprinsă în peste 20 de monografii, peste 200 de articole publicate în țară sau în străinătate și peste 300 de comunicări științifice la diferite manifestări științifice naționale și internaționale. A introdus numeroase tehnici chirurgicale originale și având o largă utilizare: utilizarea marelui epiploon în tratamentul fistulelor vezico-vaginale, recto-vezicale și în cistoplastii; mastoplastie cu epiploon, histerectomie supraradicală etc. Dintre realizările științifice se pot aminti: o nouă metodă de diagnostic citologic al cancerului colului uterin prin autorecoltare; diagnosticul biochimic al tumorilor maligne prin studierea modului de eliminare a magneziului din organism; studiul modificărilor metabolice după procedeele oncologice; lucrări experimentale în domeniul grefelor de organe și altele. Institutul de Oncologie din Cluj îi poartă azi numele „Institutul de Oncologie Profesor Ion Chiricuță”.
Profesorului Ion Chiricuță s-a remarcat și prin calitatea sa de adevărat cunoscător și colecționar de artă. Colecția sa, pe care o amplifica mereu, însumează tablouri, grafică. El și-a dăruit colecția orașului natal Bârlad, unde este expusă în Muzeul „Vasile Pârvan”. Ion Chiricuță a scris și un volum de poezii, numit „Minunatele fântâni”. Surse: Wikipedia și însemnări prof. Neculai Pământ.
Balaban T. Alexandru (n. 2 aprilie 1931, Timișoara) – este fiul lui Teodor Balaban din Bălăbănești. Bunicul Gheorghe Balaban a fost învațător în comună. Soția bunicului Gheorghe este descendentă a familiei Tașcă. În copilărie, vacanțele de vară și le petrece printre dealurile Tutovei (Odaia Bursucani, Bălăbănești). Începând din 1956 până în 1999 a îndeplinit următoarele funcții: asistent, lector, conferențiar și profesor la Catedra de Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială din București. În paralel a fost cercetător principal și șeful laboratorului de compuși organici marcați izotopic din Institutul de Fizică Atomică, București, 1967-1974. În perioada 1967-1970 a fost cercetător senior la Divizia de Chimie a Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA) din Viena, coordonând programul de compuși radiofarmaceutici. A condus peste 40 de teze de doctorat în chimie organică și chimie teoretică susținute la Universitatea Politehnică București. A fost director al Centrului de Scientică și Scientometrie, București, 1996-1999. Din 2000 și până în prezent este profesor la Texas A&M University, Galveston, Texas, SUA. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963 și academician în 1990. În perioada 1995-1998 a fost desemnat vicepreședinte al Academiei Române. A fost ales membru al Academiei Mondiale a Chimiștilor Organici Teoreticieni, Paris, 1983, al Academiei Europene de Știinte, Arte și Litere, Salzburg, 1997, președinte al Academiei Internaționale de Chimie Matematică, Dubrovnik, 2005-2008 și membru de onoare al Academiei de Știinte Ungare, 2001. Pentru activitatea științifică depusă a fost recompensat cu următoarele distincții: premiul „Nicolae Teclu” al Academiei Române, 1962 și premiul „Herman Skolnik” al Diviziei de Informatică Chimică a Societății Americane de Chimie, 1994. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest, Timișoara, 1997. În 1999 a fost desemnat cetățean de onoare al Municipiului Petroșani. A colaborat pe perioade scurte cu: Universitatea Tehnică Braunschweig, 1973; Catedra de Chimie Teoretică “Wilhelm Ostwald” a Universității din Leipzig, 1989-1990; Școala Normală Superioară, Paris, 1996; Universitatea Medicală Harvard, SUA, 1995; Departamentul de Chimie Farmaceutică al Universității din Richmond, Virginia, SUA, 1992; Universitatea Texas A&M, Galveston, Texas, 1992, 1993, 1994. Este autor sau coautor pentru nouă cărți și editor pentru alte opt cărți de specialitate (primele cărți din lume despre săruri de piriliu, metateza alchenelor, aplicații chimice ale teoriei grafurilor, indici topologici bi- sau tridimensionali, și anulene cu izomerii lor de valență). Este autorul a peste 60 de capitole de cărți și a peste 700 articole publicate în periodice știintifice. Deține 25 de brevete, din care 5 în SUA. Este redactor sau membru în comitetele de redacție ale mai multor periodice științifice din România și din străinătate. Sursă: „Xpress Bălăbănești” – art. „Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban”, 28 Mai 2010.
Tănăsescu Florin-Teodor – (n.12 aprilie 1932, Bârlad). Străbunici: Gheorghe I. Taşcă şi Maria(Marghioala) Dabija – Bălăbăneşti. Bunici Natalia Taşcă şi Toader Dragomir. Urmează cursurile Colegiului Naţional „Sfântu Sava” din Bucureşti (1943-1951) şi absolvă în anul 1956 „Facultatea de Electrotehnică” a Politehnicii din București. Susţine Teza de doctorat in domeniul „Mäsurărilor Electrice” şi obţine titlul de Dr.ing. al Politehnicii „Gheorghe. Asachi” din Iaşi (1968). Din anul 1956 lucrează în domeniul cercetării ştiințifice, parcurgând succesiv toate treptele de consacrare ştiinţifică, devenind din anul 1969 Director General al Institutului de Cercetare pentru Industria Electrotehnică (I.C.P.E.), institut angrenat în mari proiecte naţionale, precum cele legate de dezvoltarea industriei electrotehnice, realizarea echipamentelor pentru forajul terestru şi marin, metroul Bucureştean, acţionările electrice pentru tracţiune, ciment, materiale electrotehnice etc.
Domeniile principale de activitate ştiinţifică proprie, sunt: aparatajul de înaltă tensiune şi tehnicile de măsurare, tehnica tensiunilor înalte, electrostatica şi aplicaţii, descărcări parţiale în sistemele de izolaţie solide şi lichide. Este autor a peste 130 lucrări ştiinţifice publicate în țară şi străinătate, 14 cărţi şi 35 brevete semnificative înregistrate în ţară şi în diverse ţări ale lumii.
În paralel cu activitatea de cercetare ştiinţifică, este profesor universitar susţinând la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Universitatea „Valahia” Târgovişte, cursuri în domeniul Electrotehnologiilor şi al Surselor noi de energie, Utilizarea energiei; conduce teze de doctorat în domeniul Electrotehnologiilor. Este Doctor Honoris Causa la Universitatea de Stat „Valahia” din Târgovişte.
Preşedinte al Comitetului Electrotehnic Român (C.E.R.), este membru a numeroase organisme internaționale: Asociaţia Inginerilor Electricieni din SUA (I.E.E.E.), Comisia Electrotehnică Internaţională (C.E.I.), Asociaţia Europeană de Terminologie (E.A.T.).
A coordonat la nivel naţional politicile de cercetare ştiinţifică în cadrul Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (1985-1987) şi în Ministerul Cercetärii şi Tehnologiei (1992-1996).
Laureat al Premiului „Traian Vuia” al Academiei Române, este decorat cu „ordine şi medalii” româneşti şi sträine pentru merite în activitatea de cercetare ştiinţificä.
Este Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova.
Surse: Academia de Ştiinţe Tehnice din România şi Wikipedia.
Codreanu Ion – General al Armatei Române. A trăit între anii 1892-1960. Este fratele lui Gheorghe Codreanu zis „Ghiţă a Mariţei”, veteran al războiului pentru întregirea neamului. Urmează cursurile Şcolii primare ale şcolii din Bălăbăneşti (şcoală care a dat ţării mulţi oameni de seamă). După şcoala primară, urmează cursurile Liceului „Ghe. Roşca Codreanu” din Bîrlad, pe care îl absolvă în 1910. În acelaşi an se înscrie la Școala de Ofiţeri Superiori din Tîrgovişte. În anul 1912 a participat la războiul din Bulgaria în timpul primului război balcanic. În vara şi toamna 1916, participa la luptele pentru apărarea Moldovei. În 1941 intră în Basarabia odată cu Armata Română care urma ordinele generalului Ion Antonescu: „Ostași! Vă ordon treceţi Prutul…”. Ajunge cu Armata Română până la Odesa unde este operat la rinichi. În 1939 este ridicat la gradul de general. A fost şeful Casei Regale și profesor la Școala de Război. Generalul Ion Codreanu locuia în Bucureşti, în zona Cişmigiu, fiind vecin cu binecunoscuta autoare de cărţi de bucătarie Sandra Marin. În primăvara anului 1947, vine la el un ofiţer de la Direcţia Politică a Armatei şi îi solicită să citească la radio o declarație din care să rezulte că Bucureştiul a fost eliberat de armata sovietică. Refuză cu vehemenţă să citească declarația impusă pe motiv că încalcă statutul de ofiţer superior al armatei române. Ca pedeapsă pentru refuz este scos la pensie.
Sursă : Puţinele informaţii despre Generalul Ion Codreanu, ne-au fost furnizate de domnul Tănase Victor, ginerele lui Gheorghe (Ghiţă a Mariţei) Codreanu, care este şi el ofiţer al Armatei Române. Menţionăm că domnul Tănase este veteran al celui de-al doilea război mondial.
Taşcă George Felix (n. 2 aprilie 1914, București – d. 2000 București/ înmormântat la Bălăbănești) – jurist, economist și genealogist. A fost membru fondator al Institutului Român de Geneologie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași. Este cetățean de onoare al comunei fiind cel mai de seamă cercetător al istoriei acestor meleaguri și autorul a numeroase lucrări dedicate bălăbăneștenilor. Amintim: „Răzeșii de Bălăbănești”, „Bălăbănești – Contribuții documentar istorice”, „Neamul nostru Tășculesc”, „Un tribun al răzeșilor din Bălăbănești – Marele căpitan Constantin Balaban (1780-1845)” etc.
Ghimuş I. Dumitru – profesor, fost primar al orașului Bîrlad, fost deputat de Tutova. A absolvit liceul în anul 1884. În același an profesa ca învățător-suplinitor la școala din Lungești, apoi prof.-suplinitor de istorie și filozofie la Bîrlad. Se căsătorește în 1886 cu Maria Mihăilescu (prof. de Știintele Naturii). Urmează cursurile Facultății de „Litere și Filozofie” la Universitatea din Iași. În anul 1963 obține diploma de licență. Din acest an este profesor la liceul „Ghe. Roșca Codreanu” din Bîrlad. A fost primar al orașului Bârlad și deputat de Tutova.
În anul 1936 donează Liceului „Ghe. Roșca Codreanu” câteva sute de volume în majoritate cu tematică istorică. De asemeni, donează școlii din Lungești o bibliotecă, bani și îmbrăcăminte pentru elevii săraci.
Era un dascăl bun, bine pregătit, apreciat de elevi și părinți. În semn de recunoștință pentru grija purtată școlii și elevilor, autoritățile locale împreună cu sătenii din Lungești au denumit unitatea de învățământ din sat Școala „Dumitru I. Ghimuș”, ridicându-i regretatului profesor și un bust – de fapt bustul a fost reamplasat după Revoluție în curtea școlii noi din sat.
Notă: Înainte de evenimentele din 1989 bustul a fost ascuns de prof. de istorie și geografie Codreanu Cornel în podul școlii, ca mai apoi să fie scos la lumină după căderea comunismului (informațiile au fost transmise de d-l prof. Codreanu Cornel).
Ghimuş A. Dumitru – profesor, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă departe de ţinuturile natale, în Franţa. A plecat dintre noi mistuit de dorul de ţară şi de grija pentru locuitorii satului Lungeşti dar mai cu seama pentru elevii şcolii din localitate. Este descendent direct al patronului spiritual al şcolii din localitatea Lungești. Regretatul profesor a acordat în ultimii zece ani sprijin material(mobilier) şi financiar instituţiei. Un merit deosebit l-a avut în calitate de fondator al fundaţiei socio-culturale „Ghimuş” ale carei baze au fost puse imediat după Revoluţia din 1989, fundație ce are ca obiectiv primordial dezvoltarea satului Lungeşti.
Sursă: „Xpress Bălăbănești” – art. „O zi de neuitat”, autoare – prof. Maria Angheluță, 5 septembrie 2010.
Balaban M. Constantin (n. la Bălăbănești, în casa părintească, părinți Maria și Manolachi I. Balaban) – a obținut diploma de capacitate pentru învățator în anul 1918. În anul 1933 cităm „se găsea cu postul în localitatea Berești, jud. Covurlui, cu o vechime de 15 ani”. A profesat ca dascăl, postul I, și la școala din comuna Pipirig – Pâțâligeni, jud. Neamț. Este unul din primii dăscăli calificați (cu diplomă) din sat.
Rugină Lică (n. 28 martie 1934, Bursucani – com. Cavadinești actualmente com. Bălăbănești – d. 18 decembrie 2008, Galați), profesor/ziarist/ prozator a fost distins cu multiple premii de-a lungul cariei sale fiind deasemeni recompensat pentru întreaga sa activitate cu titlul de cetățean de onoare al orașului Galați. A debutat în anul 1985, la București, edit. „Cartea Românească”, cu lucrarea „Sarea la vremea ei”. Culegerea de povestiri „Vasile cel neluat în seamă” – 1990 și romanul „Diminețile Evei” – 1993 sunt lucrări apreciate de cititor care i-au adus consacrarea. A fost înmormântat lângă părinții săi, la Bursucani.
Sursă: extras din bibliografia elaborată în cadrul Biroului Informare bibliografică, prezentare pdf. – Lică Rugină în Colecţiile Bibliotecii „V.A. Urechia”.
Zimbru(Creţu) Ion (cătunul Zimbru, Bălăbănești) – poet, eseist, scriitor, membru al „Uniunii Scriitorilor” din România. Scrie versuri, eseuri, articole diverse și interviuri în revistele: „Noduri și semne”, „Viața liberă”, „Cronica literară”, „Luceafãrul”, „Dominus”, „Imparțial”, „Convorbiri literare” etc. Întreține zilnic rubrica „Nec Plus Ultra” în cotidianul „Viața liberă” din Galați. Cetățean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Butunoi Constantin (n. 1946, Bălăbănești, Galați) – ofițer de carieră, poet. A absolvit liceul militar la Câmpulung Moldovenesc, apoi Şcoala Superioară Militară din Brașov, promoția 1968. În 1981, este detașat la Arad, oraș în care se stabilește definitiv. Preocupări literare a avut de timpuriu. S-a evidențiat în perioada arădeană, când a publicat în revistele „Orizont” din Timişoara, „Luceafărul” din București sau în publicații militare. A fost distins cu premiul al II-lea „Mihai Eminescu”, Oradea, 1993 și premiul Fundației Culturale „Ioan Slavici”, 1997, pentru volumul „Poeme într-un fel”. Cetățean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Adamek(Şuşnea) Silvia – (n. Bălăbănești, fostă elevă a școlii „Gheorghe și Maria Tașcă”). Este autoare a numeroase volume de proză scurtă de o valoare inestimabilă pentru comuna Bălăbănești. Amintim volumele: „Pentru cine înflorește Adonis”, „Vă asigur că nu-i o comedie”, „Luiza îndrăgise otrava” etc. Cetățean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Balaban Neculaiu – din 1968, activează ca învaţător la şcoala gimnazială din Bursucani. Timpul liber şi l-a dedicat sculpturii în lemn. Lucrările domniei sale reprezintă obiecte și personaje de basm din operele „Punguţa cu doi bani”, „Fata moşului şi fata moşneagului”, chipuri de domnitori: Mihai Viteazul, Vlad Ţepes, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu şi sculpturi ce descriu diferite evenimente sau activități: „Poarta Românească”, „Învăţătorul” etc. Are la activ sculptate zeci de troiţe ce străjuiesc intersecțiile de drumuri din județul Galați și nu numai. Cetăţean de onoare al comunei Bălăbăneşti – octombrie 2010.
Pământ Nicolae – A activat mai bine de 30 de ani ca profesor de istorie – geografie la şcoala „Gheorghe și Maria Taşcă”, din Bălăbănești. Este coautor al monografiei „Bălăbănești un sat de răzăși” și al antologiei de poezie patriotică „O ţară mândră ca niciuna”. A obținut Diploma de Onoare cu echipa „Bogdan Vodă” din Bălăbănești pentru purtare exemplară şi atitudine cercetăşească în taberele pe ţară din anii 1994-1995. Este autorul a numeroase studii şi articole despre com. Bălăbănești şi colaborator permanent al publicației on-line „Xpress Bălăbănești”.
Burghelea Ioan (n. iulie 1947, Bălăbăneşti, Galaţi) – este absolvent al Universitatii „Alexandru I. Cuza”, Iași (Facultatea de Fizică). Și-a început cariera de dascăl la „Liceul de Cultură Generală” din Moinești, jud.Bacău. Este autorul a numeroase culegeri de fizică: Fizică Electricitate, Fizică Mecanică, Fizică Moleculară Oscilatorie etc. La dispariția prematură a profesorului Burghelea, foștii elevi şi colegi afirmau: „Munca sa neştiută, rămasă în manuscris, cărțile de specialitate – modernizate ca metoda şi conținut, articolele publicate – rezultat al laborioasei sale activități de cercetare, stau mărturie gestului sublim de distribuire de sine în folosul celorlalți. …Timpul nu a mai avut răbdare….”.
Baicu Ioan (n. 16 ianuarie 1952, Bălăbăneşti, Galați) – absolvent al Facultății de Mecanică, secția T.C.M., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, promoţia 1975, prof.dr.ing. – şef de catedră, stagiul de doctorat, finalizat prin teza intitulată „Cercetări privind utilizarea modelării 3D pentru algoritmizarea profilării sculelor aşchietoare” cu calificativul “foarte bine”, în iunie 2002. Este autorul a numeroase lucrări de specialitate: „Grafică pe calculator – AutoCAD”, editura Scorpion, ISBN 973-85803-1-5, 137 pagini, Galați, 2002; „Grafică pe calculator – Aplicații AutoCAD”, editura Scorpion, ISBN 973-85803-7-4, 153 pagini, Galați, 2002; În calitate de coautor și-a adus aportul la realizarea lucrării „Metode numerice pentru profilarea sculelor”, vol. VIII – Metoda modelării solide, editura Universității “Dunărea de Jos” din Galați, 179 pagini, Galaţi, 2002.
Podaşcă Th. Dumitru – s-a născut în mahalaua Fundătură. Este învăţător şi compozitor. A donat multe partituri muzicale şcolii „Gheorghe şi Maria Taşcă” şi bibliotecii comunale „G.F. Taşcă”. Lucrările au fost grupate într-un volum „Opere muzicale”, unele dintre ele fiind interpretate la radio. Cetățean de onoare al comunei Bălăbăneşti – octombrie 2010.
Maxim Iancu – profesor de geografie. A funcţionat la mai multe şcoli și licee. A fost scos din învățământ pe motive politice. A fost inițiatorul înființării gimnaziului unic la Bălăbăneşti. Este autorul lucrării „Etnogeneza românilor și a altor popoare europene”. Cetăţean de onoare al comunei Bălăbăneşti – octombrie 2010.
Podaşcă Ioan – inginer geolog, Doctor în Geologie. Îndeplineşte funcţia de inginer şef la Stația seismică „Bucovina”, jud. Suceava. Cetăţean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Bodea M. Ioan – fost comisar al I.P.J. Iași, pictor. A fost redactor şef al revistei „Poliția ieşeană”, îndeplinind și funcția de Purtător de Cuvânt. Cetățean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Balaban Ioan – absolvent al Liceului Pedagogic din . Bîrlad, profesor de limbă franceză. A profesat doi ani în comuna Docani. A urmat cursurile Institutului de limbi străine din Bacău. Este autor și coautor (unul dintre colaboratori fiind chiar fiica domniei sale – Balaban Ramona) a mai multor cărți și manuale școlare. Amintim: „Din taina marilor sfere”, editura Universitas XXI, „Pour apprendre le français plus facilement” (lucrare realizată împreună cu Paul Naforniță), editura Lyceum; „Au fil des poésies” – Anthologie de la poésie français etc. Cetățean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Coroi Cornel – este născut la Bălăbănești, nu departe de biserica „Sf. Voievozi” într-un loc pitoresc de pe Valea Frumoasei, numit „Fundatură”. Se afirmă prin muncă și talent ca interpret al cântecului popular românesc. A urmat cursurile Școlii Populare de Arte pe care o absolvă cu nota zece. Colaborează cu Radioul și Televiziunea Romană, de mai bine de douăzeci de ani performând ca solist profesionist de muzică populară. Este un artist deosebit de apreciat în comună, cu dese apariții pe micul ecran fiind totodată autorul și interpretul cântecului popular – „Bălăbănești sat iubit”.
Baicu Mihai – A deținut gradul de colonel în Armata Română. Este autor de poezie patriotică creștină. Amintim câteva din creațiile domniei sale: „Scrisoare din Moldova”[ Și veac de veac strămoșii și părinții /Au stat aici vrăjmașilor în cale; / Cu chipul lor sunt zugrăviți toți sfinții / Din vechile zidiri voievodale.], „Gânduri de Anul Nou”, „Mărie ție, Voievod și Domn!” etc.
Gîfu Daniela (n. 10.01.1973, Bârlad) – copilăria și-o petrece la Bălăbănești („sunt legată sufletește cam de tot ce ține de Bălăbănești, fiindcă am copilărit acolo, vară de vară …”). Este nepoata familiei Hiliuță Gheorghe și Ecaterina (cunoscută drept Tinca). Este licențiată în Fizică, 1997 – Universitatea “Al. I. Cuza”, Iași, Facultatea de Fizică. Obține titlul de Doctor în Filozofie, 2010 – Universitatea „Alexandru I. Cuza”, Iași – Facultatea de Filosofie. Este autoarea a două volume: „33. Jurnal de inițiere spirituală”, 2008, Ed. Limes și „eu, tu si El (oglindiri spirituale)”, 2009, Ed. Limes. A publicat zeci de articole pe teme de cultură și educație în revistele: „Cetatea Culturală”, „Adevărul de Cluj”, „Curierul Primăriei”, „Vulturul Brâncovenesc”, „Tricolorul” etc. Este coautoare la volumul „Mărturisire de credință literară”, 2008, Ed. Carpathia Press, București. Cetățean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Cudriţescu (Radu) Gianina (n. 4 iulie 1975, Tg. Bujor, jud. Galați) – este licențiată în drept (1977), Facultateta de Drept, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași., deține un Masterat (2005) în Managementul administrării afacerilor, „Facultatea de Managemant”, A.S.E.( Academia de Științe Economice), București.
A profesat ca asistent universitar (1997-2003) la Facultateta de Drept, Universitatea „Danubius”, Galați. Începând din anul 2003, până în prezent, activează ca lector universitar la Facultatea de Drept din cadrul Academia de Poliție „Alexandru I. Cuza”, București. Îndeplinește funcția de președinte a Asociației Tinerilor Juriști din România, filiala Galați. Este autoarea a numeroase studii de specialitate, monografii și cursuri universitare, dintre care menţionăm: „Noile modificări aduse codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 și O.U.G. nr. 109/2003”, în colaborare (2004) ; „Femeia contemporană – între deziderat și realitate”, în colaborare (2004); „Drept penal general”, vol.I și II, în colaborare, două ediții (2003, 2005) etc. Cetățean de onoare al comunei Bălăbănești – octombrie 2010.
Isac Neculai – capitan de mazili din Bălăbăneşti, eroul si naratorul povestirii „Fântana dintre plopi” de Mihail Sadoveanu.
Taşcă I. Gheorghe (n. 1847 Bălăbăneşti – d. 1935 Bălăbăneşti) – fiul preotului Taşcă P.Ion, nepotul preotului Petre S. Taşcă, strănepotul lui Stan Taşcă. Este considerat „patriarhul ramurii moderne a familiei Tașcă” (sursa: Wikipedia). A învăţat carte la biserică cu călugărul Gherontie, apoi la Bârlad obţinând atestatul primar în anul 1864. A fost cinovnic (copist) la Prefectura din Bârlad. S-a căsătorit cu Maria (Marghioala) Dabija (1849-1945) şi a avut 12 copii – 8 fete, 4 băieţi şi 41 de nepoţi. Gheorghe I. Taşcă este cunoscut şi sub numele de Iorgu Taşcă de către locuitorii satului. A fost perceptor de impozite, consilier comunal, secretar al Băncii Populare “Răzeşii Vechi”. A păstrat documentele răzăşeşti ale satului. A înființat și construit școala din satul Bălăbăneşti (astăzi „Gheorghe și Maria Taşcă”); unitatea de învățământ fiind inaugurată la data de 15 septembrie 1935 de către fiul sau Gheorghe Gh. Taşcă – aşa cum era scris în testamentul tatălui său.
Taşcă Ion (n. 1853 – d. 1925) – preot a slujit ani buni la Schitul Zimbru şi, apoi, la Drăguşeni, unde a şi fost înmormântat.
Răşcanu Victor (n. 1911 – d. 1980) – nepotul lui Ion Taşcă, a absolvit Seminarul Teologic în anul de învăţământ 1929-1930. A slujit vreme de 42 de ani numai la Bursucani. A prins ani grei, în plină perioadă ateistă, când preoţii şi familiile lor deveniseră persoana nongrata.
Spiridon Spulber – preot din Bălăbăneşti, n.12 iunie 1907 la Boghesti. A fost arestat în 1959 şi condamnat la 16 ani de munca silnică de către Tribunalul Militar Constanța prin sentința 411/59 „pentru uneltire împotriva ordinii sociale prin agitație”. A executat 5 ani din această pedeapsă la Periprava.
Chicoş Georgeta (de loc din satul Adam) – învăţătoare, a urmat cursurile Universităţii Populare „Nicolae Iorga”, a predat 7 ani la Bursucani (1925 – 1932); 2 ani la Bălăbăneşti (1932 – 1934); 18 ani la Adam (1934 – 1952); 7 ani la Fundeanu (1952 – 1959); 3 ani la Bălăbăneşti (1959 – 1962), octombrie 1962, a fost pensionată la şcoala din Docăneasa. A scris texte pentru formatii artistice, a dramatizat multe cărţi: „Dumbrava minunată”, „Ridichea uriaşă”, „Cenuşăreasa” etc.
Balaban Gh. Elena (n. 23 august 1951, comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa) – este absolventă a Facultăţii de Fizică, Universitea „Alexandru I. Cuza” Iaşi, specializarea fizică-chimie. A fost profesor, gradul I, la Şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă” din comună având o vechime de 37 de ani în această unitate de învăţământ. Timp de 25 de ani a fost directoarea şcolii din comună, deţinând totodată şi funcţia de Director al Căminului Cultural Bălăbăneşti. A contribuit decisiv la închegarea colectivului de profesori şi învăţători de la şcolile din Bălăbăneşti, la educarea şi îndrumarea multor generaţii de tineri din comună, fiind membru activ al formaţiilor artistice din localitate.
Balaban Elena (n. 14.12.1945 ) – învățătoare, 37 de ani de activitate la școala gimnazială din Bursucani.
Balaban T. Viorel – este născut în anul 1953, fiind fiul fostului primar al comunei Bălăbăneşti, Toader Balaban. Este absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, autor a numeroase sinteze şi articole cu tematică istorică: „Un scurt istoric al întemeierii Academiei Române”, „Guvernarea lui Ion Antonescu – vazută prin intermediul ziarului „Vocea Buzăului”(5 sept.2009), „24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 2010, 151 de ani de la Unirea Principatelor Române” etc. A activat ca profesor de istorie şi filozofie la şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă” din comună și a îndeplinit funcția de director al şcolii din Bursucani. Actualmente este profesor de istorie, gr. I, al Școlii generale din comuna Săpoca, jud. Buzău. A fost unul dintre fondatorii şi suţinătorii echipei de fotbal „Recolta” Bălăbăneşti.
Gagiu Cezar – membru al unei familii care a dat mulţi preoţi îşi dedică eforturile şi activitatea bisericii şi nevoilor enoriaşilor. După 1990 tânărul preot de parohie reuşeşte cu entuziasm şi mult efort să pună temelii adânci pentru reînceperea vieţii monahale la mănăstirea Adam, mutilată în perioada ateist – comunistă. Este preot paroh la Rădeşti a unei bijuterii de biserică cu pictură frumoasă, strane noi și multe alte îmbunătățiri. Ridică şi sfinţeşte monumente pentru cinstirea eroilor la Adam, Rădeşti și Bursucani – la sfinţirea monumentelor invită şi veteranii de război pe care îi cinsteşte cu multă consideraţie. Ridică troiţe, monumente de închinare pentru drumeţi. Este activ în efortul de a reda obiectului de studiu Religie locul ce i se cuvine în învăţământul românesc. Ca o încununare a eforturilor pe linie profesională este numit protopop de Bereşti, din această poziţie păstoreşte peste 30 de parohii, fiind considerat – ,,omul potrivit la locul potrivit”. Dintr-o pornire sufletească aparte, vibrând de emoţie patriotică, organizează aniversarea a 500 de ani de atestare documentară a satului Rădeşti. Împreună cu primăria organizează o întâlnire cu fii satului. Este sprijinul sufletesc şi duhovnicesc al enoriaşilor din Rădeşti, Bursucani, Zimbru şi pentru toate parohiile din protopopiat. Preotul Gagiu este unul din cei 24 preoţi daţi ţării de Bălăbăneşti. Bălăbăneştiul – satul de baştină al preotului Gagiu este printre puținile sate mici care au două biserici – rămâne să ne întrebăm – de ce oare?
Tănăsescu Ioana – absolventă a Facultaţii de Medicină, fost medic primar al comunei Bălăbăneşti. Şi-a desfăşurat activitatea în comună cu devotament și profesionalism.
Berejan Silviu (n. 30 iulie 1927 în com. Bălăbăneşti din jud. Lăpuşna, plasa Chişinău, în familia învăţătorului Grigore Berejan – d. 10 noiembrie 2007) – și-a făcut studiile medii generale la Liceul „B. P. Hașdeu” din Chişinău, la Liceul „C. D. Loga” din Timişoara şi la Şcoala nr. 4 din Chişinău. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1952), după care şi-a continuat studiile la doctorantura de la aceeaşi universitate (1952-1955). Şi-a început activitatea profesională ca pedagog la instituţiile de învăţământ superior din Tiraspol şi din Chişinău, apoi a ocupat posturile de cercetător ştiinţific superior, secretar ştiinţific, şef de sector şi director al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞM, academician-coordonator al Secţiei de Ştiinţe Socioumane a AŞM, director al Institutului de Lingvistică al AŞM, cercetător-ştiinţific principal al Institutului de Filologie al AŞM.
A publicat peste 450 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice, inclusiv două monografii – „Contribuţii la studiul infinitivului” (1962) şi „Echivalenţa semantică a unităţilor lexicale” (1973), 3 manuale (în colaborare) – „Limba română literară contemporană. Morfologia” (1983), „Lingvistica generală” (1985) şi „Curs de gramatică istorică a limbii române” (1991), 3 dicţionare (în colaborare şi în calitate de redactor) – Dicţionar explicativ şcolar (5 ediţii, 1960-1984), Dicţionarul explicativ al limbii române (în 2 volume, 1977, 1985) şi Dicţionar explicativ uzual al limbii române (1999). A fost coordonator, redactor şi editor al multor lucrări ştiinţifice colective. A deţinut funcţia de secretar de redacţie şi redactor-şef al Revistei de Lingvistică şi Ştiinţă Literară (1958-2007). A participat cu rapoarte şi comunicări la numeroase conferinţe, simpozioane şi congrese ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A contribuit la pregătirea şi educarea multor cadre de filologi, dintre care 16 discipoli ai săi au obţinut gradul ştiinţific de doctor şi 6 de doctor habilitat în filologie.
Prodigioasa sa activitate ştiinţifică şi obştească a fost apreciată după merit: doctor habilitat în filologie, profesor universitar, Academician al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Eminent al Învăţământului Public, laureat al Premiului de Stat. A fost decorat cu „Ordinul Republicii” şi cu Medalia „D. Cantemir” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
„Adevărul este numai unul, şi limba noastră este numai una – Limba Română” (Silviu Berejan)
Sursa: (Ziarul „Flux”, nr.2008134/ vineri 25 iulie 2008 – frag. Art. „Promotor al adevărului, destin al neuitării” – autor: Anatol Eremia, doctor habilitat în filologie)
span style=”color: #800000;”