Din păcate, ambele variante sunt incomplete. Cinci teme sunt esențiale și nu ar trebui să lipsească de pe stemă.
În partea de sus pe trei cadrane în culorile naționale:
- Istoria (pe fundal roșu) – pecetea lui Ștefan cel Mare încadrată de cele două pumnale hallstatiene descoperire la Bălăbănești elemente ce simbolizează vechimea așezării dar și trecutul răzeșesc al locuitorilor ;
- Credința (pe fundal galben) – crucea sau/și icoana sfântului Rafail, simbol ce reprezintă cele trei mănăstiri dispărute ale Bălăbăneștiului, pe Sf. Rafail și locul său de baștină Bursucani-schitul Zimbru dar și credința creștin-ortodoxă a majorității bălăbăneștenilor ;
- Educația (pe fundal albastru) – cartea, pana de scris – călimara, torța cunoașterii, medalion cu formula lui Procopiu … unul dintre aceste simboluri – reprezentând pleiada de profesori, învățători, ingineri, scriitori pe care i-a dat comuna de-a lungul vremii ;
În partea de jos pe două cadrane, albastru-roșu:
- Codrul – cu cele trei specii predominante ale sale – stejarul, salcâmul și teiul. O coroniță decorată cu ghinde, flori de salcâm și flori de tei care să simbolizeze continuitatea și diversitatea pădurilor ce ne înconjoară ;
- Pământul/Ocupația – în loc de plug aș pune un strugure și două albine, zona fiind una deluroasă cu potențial viticol și apicol recunoscut în toate manualele de specialitate. Nu degeaba au construit comuniștii o fabrică de vin la Bălăbănești! Știau ei ce știau;
Cele patru stele nu prea își găsesc rostul cu atât mai mult cu cât se anunță trecerea în viitorul apropiat la comune cu 5000 de locuitori prin urmare numărul de sate este irelevant.
Florin Munteanu
Obs. 1 Descrierea pe care am făcut-o mai sus are ca scop diferențierea și promovarea comunei ca o localitate api-turistică ținând cont de realitățile istorice. Până la urmă stema reprezintă un blazon distinctiv vectorial al unei localități care poate fi utilizat în toate materialele de promovare și actele oficiale emise de autoritățile locale. De ce strugurele și albina ca simboluri? Vreau să vă spun că în documentele vremii răzeșii din Bălăbănești își ospătau vizitatorii cu struguri din soiuri alese, vezi documentul atașat acestui text, document care este scris în anul 1846 de un călugăr polonez aflat în trecere prin Bălăbănești. Despre apicultură nu are rost să mai vorbesc. Sunt zeci de documente care evidențiază acest lucru.
Obs. 2 Textul scris mai sus reprezintă doar o opinie personală.
Leave a Reply