De ce cred eu că la Bălăbănești stă ascuns, pe undeva, buricul pământului? (I)

Că o fi pe Deal, pe Vale, în Bejenari sau Fundătură, ori poate în Tăsculești nu se știe deocamdată, dar cu siguranță este, că dacă nu ar fi, nu s-ar mai povesti!

Suntem aici, cică de vreo 500 de primăveri. Suntem noi dar, … vă dați seama unde suntem? Aproape de gurile Dunării, în calea pustiei, cocoțați pe zăvorul de la “Porțile Orientului” și colac peste pupăză am mai rămas și răzeși. Adică oameni liberi, nesupuși, colțoși și fudui ca să nu zicem mândri că-i păcat. Toate au fost-cum au fost și aproape era gata-gata să se găsească și buricul buclucaș, numai că au năvălit dinspre răsărit, niște mujici care ne-au adus cu ei și o boală grea de care ne-am lecuit cu greu. Acum unde să mai cauți buricul că iar s-a ascuns….Păi cum să iasă în haosul ăsta, în clămpănitul tălăncilor de vot, și pe un câmp bortelit de căutătorii de “vânturi de șist”. Să fim totuși răbdători și cu credință … toate au un început, și un sfârșit. Vremea noastră de glorie a fost pe timpul lui Ștefan, a lui Brâncoveanu și a lui Iancu de peste munți.

Apropo, cred că știți că avem și noi la Bălăbănești multi răzeși botezați Iancu. Îmi vine unul acum în minte – Iancu Maxim care … neavând ce face s-a apucat să se intereseze de neamul nostru și a scris și o cărțulie de referință “Etnogeneza românilor şi a altor popoare europene privită prin prisma geografiei istorice.”

Revenind la geneza noastră a bălăbăneștenilor, mărturisesc că am rămas un pic descumpănit când am aflat că de fapt balaban este un turcism și înseamnă om mare – matahala. Așa o fi dar, …, dar noroc că dom’ profesor Pământ – cetățean de onoare al comunității noastre (dezinteresat să ne laude că doar nu-i născut pe la noi) – mi-a ridicat un pic moralul reamintindu-ne, ceea ce de fapt bătrânii știau, cum că vatra satului s-a aflat la începuturi aproape de Jeravăț, în arealul numit dintotdeauna Românești. Carevasăzică … Bălăbăneștii ar fi un fel de poreclă, naiv admirativă la Românești! Adicătelea un sat locuit de de oameni mari de stat precum acel “matahalos” românaș care a salvat fata boierului … știți legenda. Apoi , cum vremurile s-au vitregit cu năvăliri păgâne, satul s-a retras în fundături.

Eu, prin natura meseriei, am colindat destul prin țară și îndeosebi în Moldova de Sus. Ei bine să știți că în “mediul rural”, adică la talpa țării, nicăieri nu am întâlnit o diversitate așa impresionantă, privind numele oamenilor, ca la Bălăbănești. Vorbim de nume în sensul modern al cuvântului … adică nume de familie: Balaban, Tașcă, Maxim …

Sunt, spre exemplu, la Ciurea de Iași sute poate mii de oameni care poartă numele de Stănescu, că nu-i mai poate nimeni ști cine și cum sunt, doar numai după porecle, altcumva ar fi belea mare. Până și cei de la evidența populației au de furcă în a individualiza noii născuți mai ales că și prenumele cele mai întalnite sunt Gheorghe și Ion. Și să zicem … se naște Ion care este fiul lui Ion și Maria Stănescu. Bine, dar ce te faci dacă se naște în aceiași zi alt Ion care este tot fiul altui Ion și a altei Maria Stănescu? Apoi am întâlnit sate cu mahalale distincte în care etniile nu se amestecă ferit-a sfântul. De pildă în Mironeasa, sat ascuns în văi, păduri și pe dealuri (dar cu o populație de trei, patru ori mai mare decât a Bălăbăneștiului), oamenii din mahalaua Brustureț, au alte obiceiuri și îndeletniciri decât cei din mahalaua Frunziș. Unii culeg flori de pădure și ciuperci ori toarnă ceaune de aluminiu și ridică adevărate cartiere la marginea Iașului (cum ar fi vestitul Dallas); alții, adică cei din Mironeasa propriu zisă, au rămas cu plugăritul și cu … paguba!

Apoi am întâlnit sate slobozii. Adică sate cu robi sloboziți de boierii progresiști pașoptiști. Ca de pilda Slobozia Voinești.

Ei bine, spuneau unii: “mă rog matale dacă ești tangalău, adică polițai culegător de folclor ori de răufăcători, să faci bine și să nu te duci acolo singur că’n trei pași și cinci secunde vei fi înconjurat de la vladică pân’ la opincă … să te “cerceteze” ei pe tine, nu tu pe ei!” Însă, și aceștia, când s-au plictisit de iarbă verde, s-au înghesuit tot în Dallasul ieșean. Așa că, să știți dumneavoastră, la Bălăbănești încă e bine! Se mai fură pe ici, pe colo câte o găină sau, mai nou, cai lăsați în pripon pe imaș, dar tot e mai bine decât în alte părți.

Îmi aduc aminte, de o scenă de groază din acele locuri când am fost trimis sa cercetez un furt de bovine. Și a dat Dumnezeu, ca într-o văgăună să dau și peste vaca furată. Încă mai lăcrima din ochi deși nu mai avea buturile … adică picioarele din spate care fuseseră tranșate. Mai târziu s-au găsit și hoții, dar au fost tratați ca și acum, cu noul Cod Penal … și cu multă îngăduință.

Revenind la nume din Bălăbănești, haide-ți să le luăm alfabetic (îmi cer scuze pentru omisiuni, stâlciri de grafie sau confuzii cu porecle): A – Arhip, Angheluță; B –Balaban, Baicu, Basarab, Bodea, Bordeianu, Bejan, Butunoi, Burghelea; C – Căpățână, Coroi, Codreanu, Cudrițescu, Ciocan, Ciochină, Chirvase, Cristea; D – Dorobăț, Dragomir, Dima, Dimofte (ori poate Timofte); E – Enache; F – ?; G – Găman, Gâță, Gheorghiu; H – Hotnogu, Hiliuță; I – Ifrim, Iftode, Istrate; J – ?; K – Kelman; L – ?; M –Maxim, Minașcu, Mitu, Moise, Munteanu; N – Negru, Nicorescu; O – ?; P – Păduraru, Prisăcaru, Popoiu, Postolache (sau poate Apostolache), Pământ; R – Răuță, Raicu, Radu, Rădescu, Rusu; S(Ș) – Solca, Șușnea; T(Ț) – Trifan, Țau; U – ?; V – Vizitiu; Vârgolici; X – ?; Z – Zain. Și sunt sigur că am omis poate, nume foarte cunoscute, ori am făcut confuzii. Vă asigur însă că nu intenționat, și sunt receptiv la orice critică! Unde vreau să ajung? Această diversitate de nume spune multe! Nu am instruirea necesară dar pot să intuiesc faptul că nume ca Balaban, Ifrim, Arhip, Chirvase au proveniențe interesante (posibil orientale) ce ar putea face obiect de studiu al unor initiați în etimologie, istorie sau demografie. Aceasta ne duce cu gândul la faptul că am avut o istorie locală foarte zbuciumată, posibil cu asimilări și conviețuri, ale altor neamuri și seminții, venite din locuri și provincii îndepărtate de “Porțile Orientului”. Spre exemplu în Oradea sunt foarte multe familii Bodea sau, apelativul Cristea are rădăcini viguroare în sudul țării.

În fine nu mai dau eu cu presupusul dar încerc să arăt că avem evoluții interesante noi bălăbăneștenii ca sat de răzeși, nefiind scutiți de năvăliri, pustiiri și necazuri. Cu toate acestea populația s-a păstrat compact ortodoxă iar la rubrica naționalitate nici un bălăbăneștean nu ar putea nota decât român. Este de admirat apoi faptul că nici un “fanariot” al vremurilor trecute, atât de framântate, nu ne-a putut cumpăra ori supune. Am rămas aceeași mici proprietari de pământ și de vatră chetroasă care niciodată nu a fost de vânzare. Să ne aducem apoi aminte de ce spuneau bunicii noștri, cum că, pe vremuri Bălăbăneștiul era “Picior de Paris“. Lăsând ironia la o parte se știe că orice poreclă se naște din ceva iar … în vechime la Bălăbănești a fost dintotdeauna școală, biserică, credință și spirit … chiar și judecătorie.

Autor: Ioan B.