Dan Vasilache: Contribuţii la istoria satului Odaia Bursucani

Cap. III  Povestea – legendă sau adevăr ?

Răspunsul concentrat este, cum era de aşteptat: adevăr amestecat cu legendă. Sunt încă în legendă Grigore Bursuc cu fiul său Vasile, căci nu am găsit acte care să-i ateste, deşi eu, bazat pe indicii, nu mă îndoiesc de existenţa lor. În rest cam totul e adevăr – nu mă pot îndoi că un sat numit Odaia Bursucului a fost înfiinţat de unul Bursuc, chiar dacă nu ştiu decât din legendă că îl mai chema şi Grigore, sau că familia mea se trage din acest sat şi toţi membrii ei, începând cu Costandin sîn Vasilache născut la 1803, sunt atestaţi în actele pe care le-am căutat şi găsit.

Şi, desigur, nu toate evenimentele, sau persoanele, au fost consemnate în acte care să le ateste, ba chiar numai o minoritate a apărut în acte, deci o lipsă a unei atestări de eveniment sau de persoană nu înseamnă deloc că acel eveniment sau persoană nu au existat. Indiciile şi logica pot înlocui, de multe ori, actele ce au existat dar lipsesc, sau pe cele care nu au existat niciodată.

Nu pot face încă o legătură documentată între Grigore Bursuc şi Costandin sîn Vasilache, dar există indicii suficient de puternice care arată că o astfel de legătură există, şi că răzeşul Grigore Bursuc a existat, a înfiinţat satul Odaia Bursucani, şi este un ascendent al lui Costandin sîn Vasilache, adică moi, Dan Vasilache, copiii şi nepoţii mei, suntem descendenți din răzeşul cioban Grigore Bursuc. Absenţa acestor documente este ceva de aşteptat, excepţională fiind mai degrabă descoperirea lor, în caz că unele au fost vreodată create, ceea ce nu e sigur deloc. Aceste indicii sunt:

– multe din documentele pe care le-am prezentat vorbesc de înfiinţarea satului de către o persoană numită Bursucanu, iar un document menţionează că era cioban;

– documentele arată că numele mai vechi al satului este Bursucanul, Odaia Bursucului, Odaia Bursucan sau Odaia Bursucanul, folosind singularul, în contrast cu pluralul Odaia Bursucani, iar numele pădurii şi moşiei se păstrează la singular chiar până pe la 1900; numele pădurii păstrat şi ca La-Odae confirmă înfiinţarea unei odăi;

– ascunderea de invaziile tătăreşti şi înfiinţarea unui sat pornind de la o odaie sunt fapte documentate în zonă (Bursucii pe Jăravăţ, Lungeşti, Zorleni şi altele);

– o familie de răzeşi Bursuc este atestată în Bursucii pe Jăravăţ prin Coste şi Sandu Bursuc născuți pe la 1810-1815, cu un bunic probabil născut pe la 1760, iar răzeşii Bursuc, şi rudele lor răzeşii Balabani, aveau proprietăți şi în zona Odaia Bursucani, unde puteau deci înfiinţa o odaie, tot Dealul Trestianei fiind, până la 1806, pământul răzeşilor Balaban şi, mai înainte, al Jorăştilor;

– marea invazie tătară de la 1758, precedată de altele apropiate, la 1711 şi 1717, şi cea căzăcească din 1739, sunt un motiv întemeiat, şi invocat în documentele prezentate, pentru fuga unui foarte probabil răzeş Grigore Bursuc, din familia Bursuc din Bursucii pe Jăravăţ, pe Dealul Trestianei, ascuns în pădure, unde se instalează într-o odaie şi creşte animale, de unde numele de cioban;

– satul Odaia Bursucani apare pentru prima oară în catagrafii în anul 1828, după construirea bisericii, deci înfiinţarea satului se poate data cam cu 40-50 de ani mai înainte cum admit unii istorici, deci pe la 1775-1780; iar primele sale atestări sunt din aproximativ 1806 şi sigur 1810;

– numele Costandin sîn Vasîlachi, născut la 1803, este o dovadă că Vasile Bursuc-Vasilache, tatăl, a existat şi era deja chemat Vasilache la naşterea lui Costadin, altfel numele ar fi fost probabil Costandin sîn Vasîli Bursuc; analog numele Ion Bursucan, pentru tatăl probabil Grigore Bursuc, şi care era chemat Ion Bursucanu;

– Costandinn sîn Vasilache, atestat ca născut în 1803, avea un tată numit Vasilache, născut în jur de 1775, iar acest tată (Vasile) pune pe Grigore Bursuc cu 1 generaţie înainte adică pe la 1750;

-actele civile de Brădeşti, catagrafiile de Brădeşti, şi amintirea locuitorilor din Brădeşti din anul 1901, indică plecarea la 1806, sau puţin după, a familiei Bursuc din Odaia Bursucani şi prezenţa Vasilachilor şi Bursucanilor în Brădeşti, ca şi întoarcerea unora în Odaia Bursucani, unde la 1855 îl găsim cu siguranţă pe Neculai Vasilache, fiul lui Costache;

– satul Odaia Bursucani este iniţial răzăşesc, iar mai târziu are populaţie mixtă, de răzeşi şi de clăcaşi, respectiv cu moşie răzăşească şi cu moşie mânăstirească, după 1806 când boierii Costăcheşti au obţinut proprietate pe o parte din pământul răzeşilor Balaban, şi a celor înrudiţi cu ei, din Româneşti şi Bursucii pe Jăravăţ; iar mai înainte de 1806 tot pământul din zona Odaia Bursucani era al răzeşilor din Româneşti şi Bursucii de Jăravăţ, şi anume al răzeşilor Balaban, după ce mai înainte fusese al Jorăştilor; pe la împroprietărirea din 1867 doar circa 8% din locuitori au fost împroprietăriţi (clăcaşi, şi ne-clăcaşi cu drept) iar restul de circa 92% erau răzeşi şi proprietari cu cumpărătură;

– un Ion Crăste din catagrafia 1828 de Odaia Bursucani pare a fi din familia de răzeşi Crăste de la 1783 din Româneşti, unde apare un Crăste zăt (ginere) Ioniţă Taşcă; un Postelnicel, Vasile Taşcă, este locuitor în Odaia Bursucani la 1845, el fiind din larga familie de răzeşi Taşcă, din Bursucii şi din Româneşti, înrudiţi cu Bălăbăneştii; iar pe la 1870 moşierul Buşilă din Odaia Bursucani, cu proprietăţi pe locurile viitorului sat Griviţa de pe moşia Odaia Bursucani, şi cu casă mare în satul Odaia Bursucani, e înrudit cu boierii Misihăneşti, foarte vechi (de pe la 1600-1620; un Mesehnă există într-un hrisov al lui Ştefan cel Mare) proprietari în Româneşti, înrudiți şi ei mai târziu cu Bălăbăneştii. Răzeşii Buşilă deţineau pe la 1780 Jorăştii şi jumătate de sat Româneşti. Un Simion Porumbu din Odaia Bursucani are familie Porumbu în Româneştii de pe la 1686, ce deţinea moşia Jorăşti şi Româneşti. Toate acestea arată provenienţa unor locuitori din Odaia Bursucani ca fiind din răzeşii de Româneşti sau Bursucii de Jăravăţ;

– pădurea La-odaie, cum mai era denumită încă în 1887 pădurea statului Odaea Bursucanu, arată unde a fost prima odaie construită de ciobanul Grigore Bursuc – în pădure şi anume pe deal, la nord de Jăravăț, în partea luată de Costăcheşti la 1806, căci pădurea la 1887 era a statului, deci fusese secularizată, fiind la secularizarea din 1863 sub administrarea Mânăstirii Bursuci de Epureni;

Toate acestea arată că era perfect natural şi aproape de netăgăduit ca un Grigore Bursuc, răzeş din Bursucii pe Jăravăţ, înrudit cu Bălăbăneştii şi poate şi cu Jorăştii, să meargă pe pământurile familiei de pe Dealu Trestianei, şi să-şi facă acolo o odaie, fiind începătorul (probabil nu conştient al) unui sat ce-i va purta numele.

Sursa: Contribuţii la istoria satului Odaia Bursucani (Cap. III)
Autor: Dan Vasilache