Cum se învață fumul a ieși pe horn

Toader Achiței, sobarul din Bălăbănești a fost chemat și de Maghița Tașcă spre a-i ticlui o sobă. Ferchezuind-o frumos pe dinafară, Toderiță a declarat “GATA” și ceru banii. Dar stăpâna casei ceru sobarului să-i facă și o probă cu lemne. Sobarul nu se opuse, dar vreascurile aprinse, scoteau tot fumuI în casă. Ironizat de stăpână, sobarul ambițios se duse în curte, să aducă niște strujitură uscată de lemn, sub pretex că lucru nou trebuie material mai gingaș. Dar nici de data această fumul nu voi să iasă pe horn. O nouă ironie mușcătoare a Maghiței Tașcă sili pe sobar să aducă alt argument : fumul trebuie învățat să iasă pe horn, așa cum înveți calul tânăr la călărie și boulenii la jug. În concluzie, trebuie răbdare.

Maghița, consimți aparent și dădu sobarului o parte din prețul datorat, urmând ca restul să-l achite după ce stăpâna va învăța fumul să iasă pe horn.

Trecu o bună bucată de timp, după care, apreciind că Toader Achiței trebuia să se prezinte să-și încaseze restul de bani, Maghița Tașcă înfundă bine cu hârtie ferestrele și așteptă pe sobar în prag, cu banii pregătiți.

– Nu sunt bună de dăscăliță, bădiță Toadere, zise Maghița și-i întinse banii. Mai încearcă și mata cu cocenii ăștia uscați, pregătiți alături. Iar după ce sobarul scăpără chibritul, dânsa ieși din cameră, închise ușa, dar suci și cheia în broască. Dar după scurt timp se auziră dinăuntru țipetele sobarului, care bătea în ușă cu disperare. Spre fericirea și salvarea sobarului, tocmai apăru popa Ion Tașcă, socrul Maghiței, care interveni spre a scăpa din cazne  pe pedepsitul sobar.

După ce i-a tras și un perdaf cum știa ea, Maghița a vestit tot satul de isprava lui Toderiță Achiței, care, de atunci, n-a mai confecționat altă sobă în sat.

Faptele se petreceau, desigur, înainte de luna august a anului 1884, când a murit popa Ion Tașcă.

Autor: Ion Gr. Oprișan – Întâmplări adevărate petrecute la Bălăbănești în familia lui Gheorghe I. Tașcă

Notă. Aceste povestiri nu au fost publicate și provin dintr-un manuscris pe care prof. Nicolae Pământ l-a salvat și mi l-a dăruit pentru a-l face cunoscut bălăbăneștenilor. Vom continua publicarea lor în măsura timpului disponibil. (Florin Munteanu)