Pentru a înţelege mai bine ce se-ntâmplă cu clasa politică românească de la evenimentele din 1989 până în prezent am pornit de la un dialog sincer pe care Cristian Tudor Popescu, senior editor Gândul, îl poartă cu realizatorul Claudiu Pândaru la Gândul LIVE, referitor la principii şi politică.
Domnul Cristian Tudor Popescu face, şi vă rog să analizaţi cu atenţie, următoarele afirmaţii:
“Oportunismul este o calitate din punct de vedere politic. Am învăţat şi eu o dată de la preşedintele Ion Iliescu. Mi-a explicat odată. Da. Într-o emisiune în direct. Tot e ziua d-lui preşedinte, a făcut 83 de ani, moment memorabil care mi-a marcat gândirea după aceea.
I-am spus: D-le preşedinte, fiindcă era vorba de principii şi de politică, i-am spus: domnule politica înseamnă să ai un set de principii, un miez dur de principii şi de convingeri ale tale, dar de principii pe care nu le schimbi vreme de ani în şir, decenii, şi asta se numeşte a avea o politică. Şi spuneam eu astea nu se schimbă în funcţie de conjucturi, sigur poţi avea anumite atitudini conjuncturale dar miezul fundamental al principiilor, ăla defineşte politica.
Şi dl presedinte Iliescu mi-a spus: NU, NU dragă, nu măi dragă. Într-o situaţie politică dată, a face politica înseamnă să cauţi acele principii care se aplică în conjunctura dată. Aşa mi-a zis înţeleptul domn Iliescu. N-am uitat niciodată.“
Nu sunt simpatizantul d-lui CTP. Nu sunt pasionat de textele domniei sale deoarece multe dintre ideile scrise sau rostite nu mă convig că merită atenţie, însă, sunt unele care mă provoacă la o analiză minuţioasă. Afirmaţiile domniei sale, aşternute de mine pe hârtie la începutul acestui material, le analizez totuşi mai detaliat deoarece ele reprezintă chintesenţa politicii româneşti de la venirea comuniştilor la putere până în zilele noastre.
Am ales ca punct de plecare afirmaţia d-lui Popescu – “Oportunismul este o calitate din punct de vedere politic”. Definiţia dată de domnia sa, în acest context, este înjumătăţită sau incompletă deoarece oportunismul se poate baza şi pe un miez dur de principii sau valori prestabilite, caz în care oportunismul devine într-adevăr o calitate din punct de vedere politic; în caz contrar, putem vorbi de un oportunism mafiot, murdar, lipsit de principii sau … cu principii care se aplică în funcţie de, cum spunea tov. Iliescu, “conjunctura dată”.
Ce-nseamnă oare “să cauţi acele principii care se aplică în conjunctura dată“? Principiile unui om se clădesc şi dăinuiesc în timp, nu sunt formule matematice pe care le utilizezi în funcţie de problema ivită. A căuta principii pentru o situaţie dată(!!!), nu-nseamnă oare faptul că acel om politic fuge de adevăr şi responsabilitate şi prin soluţii, promisiuni, manevre şi discursuri mincinoase caută să câştige votul cetăţeanului de rând şi foloase fără a i se cuveni? Nu sună oare a demagogie şi manipulare?! Să ne amintim ce spunea Nicolae Bălcescu – “Niciodată un demagog nu poate fi un adevarat om de stat.” Şi Bălcescu a avut dreptate. Tovarăşul Iliescu (înţeleptul Iliescu după cum îl numeşte CTP) nu a fost un adevărat om de stat, ci, ca şi Băsescu, doar oameni de stat!
De fapt lipsa unui miez de principii este cheia haosului românesc de după evenimentele din 89! Acest oportunism de clasă, lipsit de sinceritate, verticalitate şi valoare, a uscat viţele roditoare ale naţiunii noastre transformând politica demnitarilor aleşi într-o “artă de a-i impiedica pe oameni să ia parte la treburi care îi preocupă pe bună dreptate.” (Paul Valery)
Cum este atunci posibil, ca un intelectual de valoare, un reper al presei naţionale de astăzi, cum îl consideră mulţi pe senior editorul C.T. Popescu să ni-l prezinte pe tov. Iliescu ca pe un om politic înţelept, când ştim foarte bine faptul că actul criminal din Ziua de Crăciun a fost o oportunitate pentru domnia sa, că manipulările minerilor au fost alte oportunităţi, că toată clasa politică cu foarte mici excepţii este construită tocmai pe acest sistem de valori lipsit de principii durabile, sistem în care oportunismul de situaţie se identifică clar cu lipsa de caracter şi principii a unei clase politice iresponsabile şi corupte.
Oare, îl întreb pe C.T. Popescu, cetăţeanul de rând ce trebuie să voteze? Un om politic cu caracter, conştiinţă şi principii formate prin educaţie şi muncă sau un om politic care-şi justifică acţiunile prin “principii” în funcţie de conjunctură? Şi, hai să fim cinstiţi până la capăt, parafrazându-l pe Octavian Paler(“Politica nu are principii. Are numai interese.“), putem concluziona că politica d-lui Iliescu nu a avut principii. A avut numai interese personale şi de partid! Eliminând principiile, observăm că politica transpusă în practică de tov. Iliescu nu a fost niciodată, nici înţeleasă, nici sinceră, nici apreciată de naţiunea română. Eu unul mă îndoiesc şi m-am îndoit de sinceritatea diplomatului şi omului de stat Ion Iliescu! Tovarăşul Ion Iliescu, educat la Moscova ştie foarte bine că “un diplomat sincer este ca şi apa uscată sau fierul de lemn.” (Iosif Vissarionovici Stalin)
Cum domnul C.T. Popescu ne citează din memorie din înţeleptul Iliescu, eu am să-i dau replica cu un pasaj din publicistica lui Eminescu:
“Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.“
Dacă noi suntem în situaţia politică şi socială similară celei descrise de Eminescu, despre ce principii de guvernare vorbesc tov. Iliescu şi Popescu?!!! Eminescu, care a plătit cu viaţa pentru adevăr, unitatea neamului şi convingerile sale, din negura timpului ne spune, pe înţelesul tuturor, că în situaţia în care a ajuns România astăzi, politica şi principiile “N-AU A FACE“!
Iar dacă “Eminescu nu e român” şi nici bisericos după cum patetic, la costum de această dată nu în echipament sportiv şi vestă, v-aţi chinuit să demonstraţi admiratorilor dumneavoastră în genul de ştiri BOMBĂ pe care cotidianul dvs le tot aruncă pe piaţă, atunci, să analizăm împreună ce spunea şi Ion I.C. Brătianu despre “motive de oportunitate” şi “tărâmul înalt al principiilor”!
“În chestiunile mari, în acelea de ordin moral care stăpânesc viitorul unei neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare şi naţionalitate, nu pot fi preţuri de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate care să te hotărască a te compromite, coborându-te de pe tărâmul înalt şi sigur al principiilor.” (Ion I. C. Bratianu)
În metropola României, în epoca înţeleptului Iliescu şi a discipolilor lui, să fie clar pentru toţi, acest tărâm nu a existat. S-ar părea că există un tărâm înalt şi mai ales sigur al principiilor! El a fost izolat, în munţi, împrejurul chiliilor Sfinţilor Părinţi!
Autor: Florin Munteanu
Notă. Dialogul pe care Cristian Tudor Popescu, senior editor Gândul, îl poartă cu realizatorul Claudiu Pândaru la Gândul LIVE se referea la calităţile dl Ponta şi oportunismul primului ministru care şi-a câştigat voturile prin campania derulată împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist ca mai apoi, peste doar câteva luni, să devină un susţinător al intereselor companiei Chevron în România! Dacă acest tip de oportunism este o calitate, atunci nu ne rămâne decât să citim zilnic cotidianul Gândul că avem ce învăţa!
Leave a Reply