Cotidianul: Vasile Lăiu – protopop de Bârlad: “Prefer să mor cu fruntea sus decât cu capul în noroiul Chevron-ului”

Părinte, la vremuri de restrişte – exceptând ultimele decenii -, preoţii au fost întotdeauna în fruntea credincioşilor. De ce aţi simţit să ieşiţi în stradă alături de manifestanţi?

Nu pot simţi altfel în momentul în care credincioşii pe care mi i-a dat Dumnezeu îşi apără viaţa şi sănătatea. Eu nu pot să stau în spate, să mă ascund după cortină. Nu pot juca teatru. Dacă mi-am asumat o misiune trebuie să o duc până la capăt, cu toate riscurile. Am fost acuzat, blamat că mă implic într-o problemă care nu mă priveşte…

Cine v-a acuzat?

Diverse persoane din politică, din mass-media, oameni care au o altă opinie faţă de marea majoritate în problema aceasta a fracturării hidraulice, dar mărturisesc cu mâna pe inimă şi pe Sfânta Cruce că nu mă împinge nici un alt interes decât acela de a-mi apăra dreptul la viaţă, al meu, al familiei mele şi al credincioşilor pe care mi i-a dat Dumnezeu. Şi mai ştiu ceva: Dumnezeu ne va judeca pe fiecare – şi mai ales pe noi, preoţii – şi pentru lucrurile bune pe care le puteam face şi nu le-am făcut. Cred că şederea noastră în faţa credincioşilor noştri e un lucru pe care putem şi trebuie să îl facem.

Cum v-aţi convins că aceasta este calea cea bună?

Acum un an aveam o părere foarte vagă despre această tehnologie. Vedeam frământări din partea credincioşilor, care mă întrebau în legătură cu problema gazelor de şisturi şi mi-era ruşine pentru că nu ştiam ce să le răspund. Astfel am început să mă documentez. Găseam destul de greu informaţii despre această metodă de extracţie, dar i-am întâlnit pe aceşti oameni minunaţi cu care am format la Bârlad Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlădene; ne-am întâlnit aproape săptămânal, ne-am documentat şi poate acum par lipsit de modestie, dar pot să ţin prelegeri în faţa oricui pe această temă cu date şi probe argumentate.

Deranjaţi mari interese financiare. Nu sunteţi acuzat că vă plăteşte KGB-ul?

Ba chiar mi s-a spus aşa ceva. Eu însă am apelat la o logică simplă: dacă aş fi fost plătit de KGB sau de alte servicii, imaginaţi-vă că s-ar fi găsit până acum vreo rublă, vreun dolar sau vreun euro, vreun cont sau orice altceva care ar fi fost dat imediat publicităţii.

De înscenări aţi auzit?

M-am gândit şi la aşa ceva. Chiar am fost întrebat: „Părinte, nu ţi-e teamă?”. De ce să îmi fie teamă? Eu ştiu un singur lucru: omul se naşte o singură dată şi moare o singură dată, dar acum depinde cum mori. Prefer să mor cu fruntea sus decât cu capul în noroiul Chevron-ului.

Tot interviul poate fi citit AICI.

Autor: Marcel Bărbătei
Sursa: Cotidianul / Publicat Joi, 28 februarie 2013