Din punct de vedere istoric satul Românești, localizat de scrierile vechi de o parte și de alta a Jeravățului, prezintă o mare însemnătate pentru localitatea Bălăbănești.
Româneștiul atestă documentar, prin uricul de la 5 decembrie 1460, Bălăbăneștiul de astăzi. Unii înaintași ai noștri presupun că locuitorii Româneștilor au părăsit cursul Jeravățului, în jurul anului 1650 și s-ar fi retras mai la sud, în pădurile ce acopereau dealurile din apropiere, pentru a se adăposti de invaziile tătărăști. Această idee are la bază legenda satului Bălăbănești, text publicat în patru variante și în monografia „Bălăbănești, un sat de răzăși”.
În extrasul intitulat „Stăpânirea pământului în satul Românești, devenit Bălăbănești din ținutul Tutovei, azi în județul Galați” din Arhiva Genealogică III(VIII), 1996, 3-4, istoricul George Felix Tașcă afirmă că „trecerea denumirii de la Românești la Bălăbănești s-a făcut treptat, în diversele documente ale vremii fiind uneori menționate concomitent și alăturate”, iar Româneștiul este menționat în catagrafia din 1772 cu denumirea oficială de Bălăbănești „datorită numărului mare de localnici nu numele de Balaban”.
Ipoteza generată de legendă poate fi parțial reală însă este contrazisă de numărul foarte mare de documente și înscrisuri care menționează clar existența satul Românești și după anul 1650. Unul dintre aceste documente este harta alcătuită de ilustrul savant Dimitrie Cantemir care punctează explicit Româneștiul („Description Moldavie”, 1714-1716), document ce reprezintă prima atestare cartografică a Româneștiului.
La 2 iulie 1721, Mihai Vodă Racoviță întărește lui Ion Balaban, nepotul lui Vasile Balaban, stăpânirea pe jumătate din satul Românești. (A.S.I. Anaforale, nr.65, f.29-35, verso)
La 13 octombrie 1850 într-un înscris oficial al vremii este diferențiat clar Bălăbăneștiul de satele Românești, Popești, Bursuci, localități a căror vetre erau populate și active. (Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale)
„Docoment” prin care răzeşii din satul Bălăbăneşti cedează lui Toader sîn Gheorghe Taşcă bucata de pământ ce-i revine din suma de 850 de stânjeni de pământ răscumpărat de la spătarul Neculai, pe care şi el le-a avut drept cumpărături de la unii răzeşi din satele vecine: Bursuci, Româneşti, Popeşti, Jorăşti şi Bursucani.” – 13 octombrie 1850
Documentul de 1850 clarifică de o manieră categorică relația dintre localitațile Bălăbănești – Românești – Popești – Bursuci …, fiind menționate ca „sate vecine”.
În expunerea de față, pentru a elimina orice fel de interpretări, am evidențiat doar documente în care Bălăbăneștiul și Româneștiul sunt menționate exclusiv ca sate, ele fiind amintite cu titulatura de moșie, separat sau împreună, în mult mai multe documente(dacă ne referim strict la D.E.X. termenul moșie reprezintă un teritoriu cultivat care aparținea unei localități sătești).
Aceste mențiuni documentare produc foarte multe întrebări. Dacă eliminăm cauza invaziilor tătărăști, care sunt atunci motivele dispăriției la jumătatea sec. al XIX-lea a satului Românești de pe Jeravăț? S-au mutat locuitorii Româneștiului, Popeștiului, Șușneștiului … în Bălăbănești, Bârlad etc. datorită intensificării comerțului și exploatării pădurilor, a cultivării viței de vie și pomilor fructiferi, a dezvoltării atelierelor manufacturiere? S-a redus numărul de sate din Moldova, printre care și Româneștiul, Popeștiul, Șușneștiul …, datorită reformelor lui Cuza? Este actualul cătun de „la Gară” – „o viță” a fostului sat Românești?
Sunt multe întrebări iar răspunsul cu siguranță îl putem afla dacă continuăm să aprofundăm documentele existente în arhivele naționale și județene.
Autor: Florin Munteanu
Leave a Reply