Anul 2008. Alegeri la Bălăbănești – forfotă mare. Unii se bat prin baruri, alții rup afișele, conservatorii dau de băut în crâșme, peneliștii se plimbă cu portavocea prin comună, pd-leii lipesc afișe-n draci, psd-ii împart pomeni electorale sătenilor: câte-o găleată, câte-o cană, chiar și câte un ceas!! Îi vine rândul și lui Gică.
– Auzi nea Gică, ia de aici și mata un ceas.
Nea Gică se uita lung la pungă, apoi la donator. În cele din urmă o ia. Ajuns în chiler, scoate ceasul din sacoșă, îi pune baterie apoi îl potrivește pe perete,…; cu stupoare observă că-i lipsește orarul. La vreo două zile ajunge la Primărie cu treburi și-l vede pe prietenul cu ceasul agitându-se printre funcționari. Cu o voce ridicată, tăioasă l-a întrebat:
– O limbă nu-mi mai dai? ”Ceasornicarul” psd-ist se făcu mic. Revenindu-și din șoc îi răspunse:
– Ce vorbă-i asta măi nea Gică?!!!
– Ceasul, ceasul pe care mi l-ai dat la votare – are numai două limbi, îl lămurește consăteanul.
danielo77 says
De ce nu mai au Psd-stii limbi la ceasuri? Le-au pierdut prin cur..tile altora.:)