După cum știți în satul Bălăbănești, acum cinci-șase decenii, existau două mori de vânt care au aparținut lui Iordache și Iancu Maxim. Una a ajuns la Galați fiind mistuită de flăcări pornite din mâini și minți diabolice. Cealaltă, a lui Iancu Maxim, a rămas în sat dar vântul și ploaia au măcinat-o demult.
Într-o discuție cu dl. profesor de istorie Nicolae Pământ am aflat că pietrele morii lui Iancu Maxim nu s-au topit încă în negura timpului ci stau tăcute în ograda unui moștenitor al celor doi morari. Curioși din fire, cu dorința arzătoare de a fotografia aceste dovezi incontestabile ale existenței celor două mori pe tărâm bălăbăneștean, am cerut îngăduința proprietarului de a le examina.
Ca mărturiile localnicilor să nu se piardă și ele odată cu trecerea generațiilor, vă putem spune, cu certitudine, că cele două mori de vânt ale Maximeștilor au existat – din ambele căsuțe cu elice au mai rămas doar două pietre de moară!
Cele două pietre au măcinat ani buni mulți saci cu grâne, dar, atenție, nu sunt cele originale! S-ar părea, din spusele actualului moștenitor, că un neguțător șugubăț l-ar fi înșelat pe morar oferindu-i în schimbul pietrelor originale două „pietre” din beton îmbrăcate în foi de arc metalic.
Deși cele două pietre nu mai pot fi utilizate la construcția angrenajului noii mori de vânt datorită stării de degradare în care se găsesc, ele reprezintă o dovada elocventă că morile lui Iancu și Iordache Maxim nu sunt doar o pagină de basm.
echipa Xpress Bălăbănești
Leave a Reply