Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură:
“Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”
Versuri trimise Xpress Bălăbăneşti de un cititor.
Cristi Munteanu says
O poezie foarte frumoasa , purtata de un roman adevarat!
ion says
Eroi nostri nu ar fi mandri de noi ca am ajuns bataia de joc la toti dar in principal suntem umiliti de hoti care ne conduc care au vandut tara bozgorilor si americanilor.Si ei au luptat pentru o viata mai buna nu sa fim umiliti in fiecare zi de sacali care nu-i mai satura dracu de avere.