Aurel Balaban, tatăl naşului meu de cununie (doctorul Ştefan Balaban), s-a născut în comuna Bălăbăneşti, judeţul Galaţi, probabil în anul 1898. Fiu al unui inginer silvic, şi-a petrecut copilăria în satul natal, în grija bunicii sale, demnă urmașă a răzeşilor lui Ştefan cel Mare, descendenţi din stârpea viteazului căpitan Ion, poreclit de tătari “balaban”, adică “cel … [Read more...]
Calea lactee
Stătea pe prispă cu mâinile atârnându-i pe genunchi și capul plecat. Palmele crăpate, peticite de bătături îl necăjeau. Degetele crispate, lipite de sudoare, modelau cu precizie forma cozii de sapă. Ochii erau obosiți de lumina zilei iar mintea-i alerga până hăt departe. Atât de departe încât curând nu mai simți nimic. Uitase de griji, de nevoi și de foame. Parcă nici durerea … [Read more...]
Umeri de fildeș
Nori negri cutreierau văzduhul de la un capăt la altul al satului. Mirosea a ploaie dar cerul uitase să picure. Avea s-ajungă și-aici. Dac-o vrea Domnul. Numai nu ca la Cruceanu, unde și-o băgat Încornoratu coada! De-o veni, să curgă liniștit, fără piatră și să țină și-o … [Read more...]
Picior de Paris
„... Satul este căţărat pe dealuri. O râpă adâncă îi scrijăla coasta. Casele par aruncate cu ţăpoiul. Primăvara atârna pe creştetul miilor de pomi mirajul cununilor aşezate de o mână nevăzută. Păsări cântătoare slovoslovesc. Miresme ca din vasul de alabastru al Magdalenei urcă pînă sus pe zarea de lumină a dealului. Covoare verzi de semănătură crudă pe coastele satului se … [Read more...]
Hatul
O brazdă ondulată şerpuia nehotărâtă printre două vii. Din deal, moş Gavrilă stăpânea o noha hărăgită cu struguri sănătoşi ce dansau în bătaia vântului. Din vale, moş Vasile ocrotea o parcelă nisipoasă cu tot soiul de butuci împrăştiaţi printre nuci şi cireşi galbeni. Fiecare cu părticica şi rânduiala lui. Moş Gavrilă începea lucrul primăvara devreme. Tăia via, o hărăgea, o … [Read more...]