Vin băieții de la Galați cu nevestele și odraslele după ei. Ograda era plină. Buna dispoziție era la ea acasă - vin pe masă și hărmălaie în curte. La un moment dat se aude o voce din chiler: Mamă pe care o tăiem? Măi Ghiță, c-o fi - c-o păți, uite pe aia roșcată că parcă nu prea se mai ouă și-i numai bună de borș! Zis și făcut! Ioane pune ceaunul pe foc, că … [Read more...]
Mărul din grădina sacră
Rar vezi o floare să nu plângă În curtea casei părintești Abandonată de odrasle În buruieni și în scaieți Rar vezi un chip întreg pe drum Să-ngenuncheze lâng-o cruce. Iubim luceafărul nocturn! Făclia?! Nu mai vrem a duce Rar pâlpăie lumina-n om E-nfipt cu totul în plăcere Îl deranjezi, dacă îl chemi S-asculte slujba de Înviere Rar, tot mai rar, vin zorii … [Read more...]
Măi nepoate
Undeva pe deal, vizavi de Teleancă, nu departe de ieșirea din sat, cum urci dealul spre Galați, trăia un om din aceia care erau odată, de neam răzeșeșc. Avea el o vorbă, din bătrâni, ce-o purta mereu căci nu era copil din sat căruia să nu-i spună nepot ca și cum ar fi fost moșul tuturor! Era o lege nescrisă a răzeșilor care încă se mai păstra. În familiile lor verii erau … [Read more...]
Prin mântuire învingem moartea!
Filozoful Constantin Barbu ne aducea aminte în Codul invers al uciderii lui Eminescu cât de generos este vocabularul limbii române că ne-a oferit și mântuirea și mântuială. Și observa el că unii dintre noi le-am asociat căutând mântuirea de mântuială! Se spune că există viață dincolo de moarte. Mulți dintre noi, extrem de mulți nu acceptăm moartea ca destinație finală . Am … [Read more...]
Noi date despre Mănăstirea Frumoasa din Bălăbănești
Iată că după multe căutări am reușit să mai aducem la lumină câteva lucruri interesante cititorilor noștri despre Mănăstirea Frumoasa, din Bălăbănești. Până acum, despre mănăstioara Frumoasa știam doar din auzite și din notele anonime scrise de mână, de un preot, pe o carte bisericească ce, acum câțiva ani, încă era încă în patrimoniul Bisericii "Sf. Nicolae" din … [Read more...]