Când a murit Maria, era luni…
(fugise de la casa cu nebuni)…
şi-a stat aşa, lângă pârâu, departe,
pe flori nemuritoare pân-la moarte!
A stat o săptămână, până când
nişte creştini (care furau pământ)
au dat de ea şi au crezut că-i floare
uitată-n viaţă, pentru fiecare!
Au plâns încet şi tainic şi frumos,
au aruncat uneltele pe jos…
şi-au dus-o (toţi) au dus-o pân-acasă
(acasa lor)…Maria n-avea casă!
O zi – la unul!…altă zi – la altul!…
(tristeţea năucise tot Înaltul)…
şi au venit (cu mii de mătăciuni)
nebunii de la casa de nebuni…!
Frumoasă…vie! şi frumoasă…moartă!
Maria s-a oprit (din poartă-n poartă)…
dar nimeni n-a putut (de of şi dor)
să creadă c-a murit Maria lor!
Autor: Ion Zimbru
Sursa: Viaţa Liberă Galaţi
Leave a Reply