Caut informaţii despre Gheorghe I. Enachi (n. 1912, fiul lui Ion și Paraschiva) din Lungeşti (GL), dispărut în 1944 din Basarabia.
În memoria bunicei mele, “Mama”, Maria Enachi şi a ochilor ei veşnic înlăcrimaţi.
În 1944, Gheorghe Enachi (bunicu) și cumnatul său Petrache Ciolan (fratele bunicii, Maria Enachi) însoțesc ca CFR-iști un tren de marfă în Basarabia (actual Republica Moldova), unde sunt luați prizonieri de război. După o perioadă de timp reușesc să scape (se pare că evadează) împreună cu Neculai Brehoi (un alt localnic, nu știu dacă s-au întâlnit în lagăr sau au fost toți trei CFR-iști) și s-au îndreaptat spre casă. Ajunși la Prut, bunicului îi este frică să treacă apa, neștiind să înoate și, cu toate insistențele celor doi care îi promit ajutor, se reîntoarce pe pământ basarabean. Aici s-au despărțit cei trei și este ultima dată când bunicul a fost văzut. La puțin timp după desparțire s-a auzit un foc de armă, spun cei doi care s-au întors acasă, presupunând că bunicul ar fi fost surprins de o patrulă.
Cam asta-i povestioara! Probabil nu e unica născută din nebunia războaielor “civilizate”. Am vrea doar un răspuns: a fost curmată viața bunicului meu de acel foc de armă sau a ajuns undeva, aiurea, în nordurile URSS-ului, de unde n-a mai putut lua legatura cu familia? Poate își amintește cineva din urmașii celor care au fost pe acele meleaguri… Orice informație va fi apreciată!
Mulțumesc!
Constantin Rusu
Notă. Acest text a fost preluat integral de pe site-ul Bunicul Meu . Prin republicarea lui dorim să ajutăm și noi(echipa Xpress Bălăbănești) la elucidarea misterului ce învăluie acest destin tragic. Doamne ajută!
Leave a Reply