Caut informații despre Gheorghe I. Enachi (n. 1912, fiul lui Ion și Paraschiva) din Lungeşti (Galați), dispărut în anul 1944, în Basarabia. Scriu acest text în memoria bunicei mele, “Mama” – Maria Enachi şi a ochilor ei veşnic înlăcrimaţi.
Cuvinte de început
În anul 1944, Gheorghe Enachi (bunicu`) și cumnatul său Petrache Ciolan (fratele bunicii, Maria Enachi) însoțesc ca CFR-iști un tren de marfă în Basarabia, unde sunt luați prizonieri de război. După o perioadă de timp reușesc să scape (se pare că evadează) împreună cu Neculai Brehoi (un alt localnic, nu știu daca s-au întâlnit în lagăr sau au fost toți trei CFR-iști) și s-au îndreaptat spre casă. Ajunși la Prut, bunicului îi este frică să treacă apa, neștiind să înnoate și, cu toate insistențele celor doi care îi promit ajutor, se reîntoarce pe pământ basarabean. Aici s-au despărțit cei trei și este ultima dată când bunicul a fost văzut. La puțin timp după despărțire s-a auzit un foc de armă, spun cei doi care s-au întors acasă, presupunând că bunicul ar fi fost surprins de o patrulă.
Cam asta-i povestioara!
Probabil nu e unica născută din nebunia războaielor “civilizate”. Am vrea doar un răspuns: a fost curmată viața bunicului meu de acel foc de armă sau a ajuns undeva, aiurea, în nordurile URSS-ului, de unde n-a mai putut lua legătura cu familia? Poate își amintește cineva din urmașii celor care au fost pe acele meleaguri… Orice informație va fi apreciată!
Mulțumesc!
Joi, 16 august 2012
Constantin Rusu
Sursa: http://buniculmeu.blogspot.com/
Leave a Reply