În anul1948, după reforma învăţământului, se pune accent pe jocurile de echipă. Echipele comunale de fotbal, volei și handbal erau bine cotate în zonă. După 1950 ia fiinţă Asociaţia Sportivă „Recolta”, al cărei preşedinte era secretarul cu munca de propagandă a comitetului comunal P.C.R. Asociaţia trebuia să aibă un cont în care să se adune eventualele sponsorizări. Banii erau necesari pentru plata arbitrajelor. Chiar dacă teoretic era o activitate gratuită, practic necesita fonduri pentru întreținere și participare la diferite competiții.
Activitatea sportivă se desfăşura şi prin acţiunile din cadrul concursului sportiv de masă, la nivel național – „Daciada”. Primăria s-a ocupat de baza materială, amenajând terenuri de sport. Fiecare şcoală avea baza sportivă bine organizată. Baza sportivă a comunei Bălăbăneşti se afla în mahalaua Bejenari. Era o bază elegantă şi complexă în care se puteau desfăşura: jocuri de handbal, fotbal, volei sau activităţi de atletism. Baza a fost omologată de C.J.E.F.S. (Consiliul Județean de Educație Fizică și Sport).
În 1974, echipa de fotbal „Recolta” promovează în campionatul judeţean. A jucat 9 etape după care s-a retras din lipsa fondurilor. Echipele de arbitri trebuiau plătite din două în două săptămâni cu 560 de lei. Deplasarea echipei se făcea cu camionul pus la dispoziţie de C.A.P. Bălăbăneşti. Banii pentru arbitraje au venit de la sindicat (învăţător Olteanu Vasile), Căminul Cultural (prof. Neculai Pămînt) și C.A.P. (Taşcă Aurica). Fotbaliştii nu erau plătiţi, li se dădea uneori câte o masă. Antrenori erau Munteanu Ion şi Nebunelia Ştefan. Se făcea un antrenament pe săptămână. Jocul echipei de seniori trebuia precedat de cel al echipei de juniori. Arbitrii erau delegaţi de C.J.E.F.S. – un central şi echipe de tuşieri la fiecare partidă. Ultimul meci de fotbal jucat de Recolta Bălăbănești a fost în compania echipei Metalosport Galaţi, arbitrat la centru de Iancu Miron din Bursucani.
Echipa de fotbal Recolta Bălăbănești (1974)
Printre fotbaliştii echipei de seniori se numărau: Balaban Viorel, Balaban Jenel, Bodea Ion, Burghelea Aristide, Balaban Ştefan, Dragomir Relu, Bidea Gheorghe, Podaşcă Iulian, Butunoi Gavrilă, Paşalău Gelu, Pămînt Neculai, Carp Nicu, Năstăsache Cezar, Dan Popa etc.
Toate şcolile aveau baze sportive bine întreţinute, complet pregătite pentru activităţi de educaţie fizică şi sport cât şi întreceri din cadrul „Daciadei”. Baza sportivă a şcolii „Gheorghe şi Maria Taşcă” era formată din teren de handbal, volei, groapă pentru săritura în lungime şi în înălţime care permitea desfăşurarea unor activităţi variate. A fost amenajată în anul 1980, pe când era director Pămînt Neculai. La concursul bazelor sportive al şcolilor din mediul rural s-a clasat pe locul 10, un loc onorant.
După 1976, fotbal s-a jucat sporadic. Dintre meciurile care au stârnit interes putem menționa două meciuri old-boys (victoria a fost de partea tinerilor) și câteva meciuri amicale jucate de tinerii din Bălăbănești în compania unor formații similare din Adam (echipă pregătită de profesor suplinitor Butunoi V. Aurel), Lungești și Bălășești. În zilele noastre fotbalul nu mai atrage tinerii, dar nu au nici unde să-l practice. Baza sportivă mare a fost arată şi a dispărut. În curând va dispărea şi micul teren de sport al şcolii. Se va construi pe el un nou local de grădiniţă şi atunci adio sport, adio mişcare! Ne mutăm la Bălăşeşti, acolo unde bazele sportive sunt bine întreținute.
Comunitatea are nevoie de măsuri urgente pentru redresarea activităţii sportive. Avem nevoie de specialiști în acest domeniu. Cu siguranță talente la Bălăbănești sunt și se vor mai naște.
Sursa: Monografia – Bălăbănești un sat de răzăși (2010)
Notă. După 20 de ani de administrație Codreanu, până și maidanele unde băteam odată mingea au fost împărțite. Baza sportivă din Bejenari a fost distrusă; terenul școlii „Gheorghe și Maria Tașcă” – o jumătate este ocupat abuziv (Primăria tace!), pe cealaltă jumătate s-a turnat fundația viitoarei Grănițe (!); pe maidanul de „Pe deal” s-au construit casele de apă și-un bordei pentru văcari (dac-o mai exista). La Bursucani, în vale – la ieșirea spre Galați, două porți din bârne strâmbe făcute primăvara cu securea de copii este tot ce-aduce aminte de sport în acest sat. La Lungești, terenul școlii „Dumitru I. Ghimuș” este complet neamenajat, iar copii sunt goniți să nu spargă geamurile clădirii cu mingea! În tot acest timp susținătorii d-lui Codreanu afirmă, cu gura pân la urechi, că vor construi o bază modernă dacă le va da Florin Munteanu un teren, ca și cum Florin Munteanu este Primarul Comunei de la Revoluție încoace!
ion says
Eu as fi bucuros daca am avea locuri de munca ca nu prea arte cine sa joace pe aceste terenuri doar babaele si mosnegii sa fim realisti ca astia mai gasesti in comuna ca tineretul fuge mancand pamantul din sat la ce saracie e.
Florin says
Sărăcia e cauzată de furturile care au(avut) loc și de lipsa de implicare a autorităților locale și centrale. Pentru a avea locuri de muncă avem nevoie de investiții și seriozitate. Nimeni nu investește atunci când la nivel local nu exista transparență, corectitudine și o anumită siguranță a investiției. Cum să muncești un teren când ți se fură gardul din spatele casei, recolta din câmp, calul de pe imaș sau butelia și găinile din curte! Tinerii nu sunt atrași și încurajați să rămână. De douăzeci de ani tinerii sunt alungați, îndepărtați și izolați nu numai din Bălăbănești, ci de pe întreg cuprinsul țării.
Realitatea este următoarea – sportul înseamnă disciplină, efort și performanță. Pe stradă nu se poate face sport. Trecând întâmplător prin centrul comunei, acum doi-trei ani am văzut 10-12 copii care se jucau pe terenul de sport al școlii (unde este fundația grădiniței – apropo pentru grădiniță avem copii?!!!). Astăzi elevii își fac orele de sport pe carosabil! Dacă în comuna Bălăbănești sunt (vă citez) „doar babe și moșnegi” ar tebui să închidem și școlile!
Toți am fi bucuroși dacă am avea locuri de muncă, dar locurile de muncă necesită un climat propice, educație și inițiativă! Să spună dl Codreanu ce-au câștigat, pe termen mediu și lung, bălăbăneștenii(care sunt benefiiciile Bălăbăneștiului?!!!) care au fost „îndrumați” să-și vândă terenurile mai pe nimic din Dealul Morii companiei ce instalează generatoare eoliene? Eu, acum doi ani, din curiozitate l-am întrebat. Mi-a oferit un răspuns care m-a pus pe gânduri. A ridicat din umeri!
Când vom avea o administrație transparentă care să susțină inițiativele private și oamenii gospodari atunci vom avea mai puțină sărăcie și mai multe proiecte, implicit locuri de muncă, în comună.
ion says
Pai la noi in comuna tot cei care au trait bine in comunism o duc bine si acum ca ei au pus mana pe pamanturi si toate bunurile si te trateaza acum ca pe ultimul sclav din golani si handicapati nu ne mai scot si exemple sunt destule dar ei uita ca handicati duc greul ca ei muncesc . O solutie ideala ar fi sa aduca roboti ca sigur ar fi multumiti. Tarani muncesc dar ei atata doresc sa fie respectati si nu luati peste picior si umiliti,