Alexandru T. Balaban (n. 2 aprilie 1931, Timișoara) este un profesor, inginer și chimist român, membru titular al Academiei Române. Are contribuții deosebite privind grafurile chimice și marcare izotopică.
Alexandru Balaban provine dintr-o familie moldavă cu adânci rădăcini în intelectualitatea românească. Tatăl său, născut în comuna Bălăbănești, a studiat la Politehnica din București, bunicul său fiind învățător, iar unchii săi profesori de liceu. Mama, învățătoare, născută la Iași, avea ca unchi pe arhimandritul Iuliu Scriban, pe zoologul profesor Ion Scriban de la Universitatea Cluj și pe autorul Dicționarului limbii române, August Scriban.
Alexandru Balaban a urmat școala primară și cursul inferior de liceu la București, cel superior la Petroșani, apoi Facultatea de Chimie Industrială la București între anii 1949 și 1953, unde a asistat Ia cursurile unor prestigioși profesori, printre care Costin D. Nenițescu, Petru George Spacu, Emilian Bratu, Nicolae Racliș, Margareta Giurgea. Imediat a fost admis la doctoratul cu frecvență.
A susținut teza de doctorat cu tema „Reacții catalizate de clorură de aluminiu” abia în 1959, când era deja încadrat la I.F.A., unde a organizat primul laborator de compuși marcați izotopic, cumulând și obligațiile de asistent (apoi șef de lucrări) la Catedra de Chimie Organică. Docența și-a susținut-o în 1974, ultima serie care a mai primit acest titlu.
În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Activitatea sa profesională a avut o desfășurare remarcabilă, în 1965 a fost promovat conferențiar și apoi profesor, în 1966, la Catedra de Chimie Generală a Politehnicii, iar la Institutul de Fizică Atomică (I.F.A.) era șef de laborator.
Din cauza preocupărilor sale de radiochimie, a fost propus și a acceptat să lucreze între 1967 și 1970 la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.) de la Viena ca cercetător principal în secția de chimie a diviziei de cercetare și laboratoare. Era o activitate de coordonare și administrație, de organizare de conferințe internaționale, de editare de cărți și de reprezentare a A.I.E.A. pe lângă Organizația Mondială a Sănătății de la Geneva în redactarea monografiilor de compuși radiofarmaceutici pentru Farmacopeea Internațională.
A revenit în țară în 1970 și și-a început activitatea didactică, ca profesor la Catedra de Chimie Organică și cea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică (I.F.A.).
După 1990, a alternat un semestru în România și unul în S.U.A. (în special la Texas A&M University, unde a predat și a efectuat cercetări științifice) dar și la Virginia Commonwealth University, University of Minnesota at Duluth și Harvard Medical School (în aceste trei locuri doar pentru cercetări comune de câteva luni).
Sursă text: Wikipedia
Leave a Reply