La Pupezeni
Pășesc mâhnit ca-n cimitir și nu e
Pe-atîtea uliți, nici un trecător;
Și peste deal stă soarele s-apuie
Tivind cu jar o margine de nor.
Și nu-ntâlnesc pe nimenea să-mi spuie
La ce mai vin și-acum în satul lor,
Să văd cum jalea vrea să mă răpuie
Și cum se-aprinde sufletu-mi de dor…
Dar tu mă știi, pădure, și mă chemi,
Mișcându-ți coama neagră de rugină,
Așa precum făceai și-n alte vremi
Pe când ochiam cu praștia vreo stea
Și mă suiam pe stoguri cu-o prăjină,
Să bat în poarta cerului cu ea.
Autor: G.Tutoveanu / Poezii / Editura Sfera / Bârlad, 2007 / pag.105
Hanul lui Batistă
Tot hanul, tot, e-un cuib de rândunele:
Pe grinzi, sub streșini, n-a rămas un loc
În care-ar fi să-și mai clădească ele
Vreun nou culcuș de taină și noroc …
Nici uși, nici geamuri n-are, nici zăbrele,
Și-n jurul lui tot șesu-i ars de foc,
Pustiul doar aleargă prin vâlcele
Și plânge-n văi cu glas de prooroc…
Dar noaptea, dac-urechile și-ascuți,
Auzi cum fierbe vinul nou prin buți
Și cum îți drege strunele-un cobzar,
Și cum doinesc viorele-n umbrar,
Și vezi sclipind prin hrube-o luminiță
Și-n întuneric, ochii de hangiță.
Autor: G.Tutoveanu / Poezii / Editura Sfera / Bârlad, 2007 / pag.101
Note. 1. Pupezeniul este locul unde poetul G. Tutoveanu, membru fondator al “Societății Scriitorilor din România” și al Societății Literare Academia Bârlădeană, și-a petrecut o parte din copilărie. Ajuns o personalitate culturală a Bârladului și nu numai, scriitorul se întoarce pe plaiurile copilăriei și creionează satul Pupezeni într-un mănunchi de versuri sfâșietoare.
- Să fi fost Hanul lui Batistă la Bălăbănești?! … nu-i exclus dacă luăm în calcul faptul că Batistă Balaban a fost un locuitor al satului Bălăbănești fiind unul din feciorii(mezinul) bătrânului Ioan Balaban (104 ani), naratorul din Legenda satului Bălăbănești, legendă reprodusă din memorie, zeci de ani mai tîrziu, de inginerul silvic I.E. Balaban în ultima zi a anului 1923, la ora 9 seara, la Bârlad, în casele Maior Bijutescu, strada Principele Nicolae nr.1. Și cum coincidențele uneori ne pun pe gânduri să amintim faptul că în curtea lui Batistă Balaban, care nu era departe de actuala școală, era pe vremuri o cârciumă. Mai putem menționa cu certitudine că poetul G. Tutoveanu, preotul Toma P. Chiricuță (din Odaia Bursucani – localitate întemeiată de răzeșii bălăbăneșteni și desprinsă din Bălăbănești la începutul secolului XIX) și fostul mare economist Gheorghe Gh. Tașcă erau amici și se vizitau reciproc fie la Pochidia unde d-l Tașcă-și întemeiase o fermă modernă și se țineau și cenacluri literare, fie în satele copilăriei incluzând aici și Bălăbăneșteniul unde casa tatălui său era mereu primitoare găzduind deseori oameni de seamă ai acelor vremuri. (Text: Florin Munteanu)
Leave a Reply