Citind articolul (“Miroasa – satul de oase de la Bălăbăneşti. Istoria uitată a patru generaţii de gălăţeni“) m-a cuprins nostalgia după anii copilăriei, după locurile natale. Este minunat că în sate mai sunt oameni ca domnul profesor Pământ care sunt preocupaţi de istorie, de locuri şi oameni… Şi eu am cunoscut satul Miroasa, era un loc tainic, de basm, aşezat la jumătatea drumului spre lume, spre gara cu trenul … Am coplilărit în satul Rădeşti şi am avut doi colegi de clasă Iordache şi Stafie (anii 1960-1965). Am cunoscut oameni care au locuit în acest cătun. Erau oameni gospodari, serioşi, cu dragoste de pamântul lor. Au fost nevoiti să părăsească satul atunci când au rămas puţini şi era normal să se plece la Lungeşti (comuna Bălăbăneşti) deşi ca aşezare era mai aproape Rădeştiul. Mă indignă faptul că nimic nu mai este sfânt, aşa cum scrie articolul – oare câtă recoltă va da grâul de toamnă ieşit din brazda moale care a fost trasă peste “bătătura satului“? Cine ştie cât vor mai rezista cele câteva cruci! Dar nu trebuie să ne mai mire că a dispărut un sătuc când au dispărut atâtea … şi nimeni şi nimic nu este răspunzător…
Crirică Petruţa/ 7 februarie 2013/ Viaţa Liberă Galaţi / – Comentarii
În drumul spre casă, de la gara Docăneasa spre Rădeşti, licărul lămpii pe gaz de la fereastra ultimei case de la Miroasa, te făcea să mai uiţi de întunericul prin care răzbăteai şi-ţi dădea putere să mergi mai departe. Eram mică, dar ştiam că la MIROASA e jumătatea drumului pe care trebuia să-l parcurgem. Îmi amintesc de loc, parcă îl văd, cum era înainte ca râpa să înainteze, cu biserica înconjurată de liliac alb şi roz bătut, şi stejarul bătrân unde ne odihneam, şi drumul nisipos. Cu trecerea timpului au rămas doar două case dar făra câinele din curte şi fără săteni. Uşor, uşor s-a năruit tot. Se auzeau tot felul de zvonuri, că ultimii săteni au fost călcaţi de hoţi, bătuţi şi chinuiţi. Sincer, bucuria care o trăiai când vedeai luminiţa mică de la fereastra casei s-a transformat într-un fior. Am să rămân cu imaginea satului MIROASA toată viaţa.
Corina/ 25 ianuarie 2013/ Viaţa Liberă Galaţi – Comentarii
Leave a Reply