Albina este „un leac pentru om”

Sunt mulți consăteni care astăzi sunt nemulțumiți că nu au un loc de muncă, drept urmare și veniturile personale sunt extrem de reduse. Evident nu este plăcut să fii în această situație însă fiecare trebuie să înțeleagă că responsabilitatea de a-ți câștiga existența cinstit nu trebuie să fie exclusiv o obligație a statului. Statul român te poate ajuta, îți poate oferi anumite facilități, dar nu poate angaja toți românii apți de muncă.

Plecând de la acest raționament, onest zic eu, fiecărei familii sau individ major îi revine obligația de a-și găsi un rost în viață, a progresa spre binele său și al comunității din care face parte.

Bălăbăneștiul este o localitate fără investiții guvernamentale sau private majore și fără o strategie locală de dezvoltare durabilă. Această realitate dureroasă limitează drastic oferta de locuri de muncă și meserii. Deși situația este extrem de dificilă există totuși domenii de activitate și resurse la nivel local care nu sunt exploatate corespunzător. Astăzi voi face referire în mod expres la o activitate ce ar putea genera un mod de viață sănătos și profituri mulțumitoare.

După cum știm zona Bălăbănești este o comoară pentru apicultori. Trăsăturile meliferice excelente au fost remarcate la fața locului de apicultorii veniți din diferite colțuri ale țării dar și de cercetători care au marcat acest areal în lucrările lor de specialitate.

În ultimul secol, pe fondul înlocuirii pădurilor de stejar cu cele de tei și salcâm potențialul meliferic al zonei a crescut semnificativ atât cantitativ dar mai ales calitativ, mierea de salcâm fiind unul dintre cele mai căutate produse de acest gen de pe piață.

Meseria de apicultor este o îndeletnicire care, indiferent de poziția socială ocupată în societate de persona ce o practică, impune respect, responsabilitate, dăruire și foarte important socializare – breasla apicultorilor fiind o categorie mereu activă, inovativă și deosebit de primitoare.

Spre deosebire de cultivarea tutunului sau creșterea viermilor de mătase, la Bălăbănești stupăritul încă se mai practică dar, să recunoaștem, la o scară redusă, mult sub potențialul zonei. Am identificat ici și colo câțiva stupari, unii din ei cu expriență, însă până acum nu am reușit să vedem la lucru în comună o stupină sănătoasă de 100 de stupi.

Nu sunt apicultor de meserie, însă am urmărit și citit zeci de articole, comentarii și filme documentare, am întâlnit stupari din sat sau din alte zone și toți mi-au împărtășit sub diferite forme același adevăr – albina este „un leac pentru om”. De ce? Vă vom explica detailat în următoarele noastre articole și filmulețe pe care intenționăm să le publicăm cu scopul sincer de a promova stupăritul, albina și „cosmonauții” ce trebăluiesc cu migală printre stupi și roiuri.

Autor: Florin Munteanu

Notă. În rândurile ce urmează am identificat, cu ajutorul internetului, un dialog elocvent între doi apicultori cu experiență, realizări și amintiri frumoase în acest domeniu, unul dintre ei de origine din zona noastră. Textul a fost extras de pe site-ul http://stuparitul.3xforum.ro/

Genutzu – M-am născut în preajma albinelor. Am participat la îngrijirea albinelor de când eram mic. Prima albină care m-a înțepat a fost pe la vârsta de 3 ani și deoarece eram foarte afectat tatăl meu mi-a explicat cum că acea albină care s-a apărat și și-a apărat cuibul va muri din această cauza. Țin și acum minte că am înmormântat-o și i-am pus și o cruce într-o movilă de nisip de lângă casa în construcție. Până la vârsta de 18 ani am îngrijit împreună cu tatăl meu între 100 și 190 de familii de albine, toate vacanțele făcându-le pe la Ciucurova, Nifon, Luncavița, Mănăstirea Cocoșu la tei sau Insula Mare a Brăilei și Bărăgan la floarea soarelui. La salcâm mergea doar la extracții la sfârșitul săptămânii la Hanu Conachi, Ivești, Liești, Barcea sau Bălăbănești jud. Galați. (…) Genutzu – Tg Neamț / jud Neamț

Nicu – Domnu genutzu, îmi cer scuze ca intru pe pagina dumitale să fac o mărturisire care mă privește, dar n-am rezistat imboldului ! Întreb, oare e posibil ca prin anii 1967-1970, în schimbul unei oale cu lapte eu să fi primit de la tatăl dumitale (Dumnezeu să-l odihneasca!) un borcan cu miere ?
Eu sunt născut și am copilărit în acea zonă (Bursucani, com.Bălăbănești, jud. Galați) până în 1970 când am plecat la liceu (Bârlad) și apoi la facultate (București) și, ca toți copiii din acele vremuri, pășteam vaca pe lângă pădurea de salcâm. Nici nu visam atunci că voi ajunge să țin și eu în mâna o ramă cu albine! Dar iată că s-a întâmplat, numai că aici unde se agață harta (României) în cui !
Despre stupina dumitale, toată stima ! Sunt convins că nu greșesc dacă spun și despre OMUL genutzu tot la fel !
Salutări și numai bine întregii familii !

Genutzu – Domnule Nicu e foarte posibil. În Bălăbănești am fost de nenumarate ori cu tatăl meu, și el înainte de a mă naște eu. Acum eu nu știu exact locurile în care mergea el înainte de a mă naște dar începând de la vârsta de 6 ani țin minte și eu. Mergeam în pădurea de la Bălăbănești făcând stânga la intersecție spre Rădești și apoi imediat intram iar în stânga în pădure până în apropierea unui izvor, într-o groapă de unde de foarte multe ori ne-am chinuit să ieșim la plecare deoarece patina camionul și ne trăgeau tractoare, tafuri.

Sursa: http://stuparitul.3xforum.ro/post/1536/1/genutzu_neamt_/