AL. VLAHUȚĂ, ÎNDRUMĂTORUL

(fragment de conferință, cu privejul desvelirii bustului său la Bârlad)

Pentru Vlahuță fericirea neamului nu ese din sterpele agitații politice, ci din munca ordonată, disciplinată, de fiecare zi și de fiecare ceas, a fiecăruia dintre noi, în strâmtul nostru cerc de activitate.

Dar cea mai importantă parte a activității lui Vlahuță, este partea socială.

Vlahuță ca și Zola, visa la o alcătuire socială mai bună, mai dreaptă decât aceia în care trăim noi. Noua societate pentru a putea aduce în această vale a plângerei, un grăunte de fericire, trebuie să fie așezată pe dreptate, pe iubire, pe adevăr și pe muncă. Aceste erau cele patru evanghelii pe cari se încearcă el să clădească cetatea viitorului.

Singură dreptatea, sentimentul justului, poate înlătura ura dintre oameni. Omul care va ști să înlăture ura dintre frații cari la rând se dușmănesc, acela va clădi cetatea dreptăței. Dacă nimic însă nu se poate clădi pe ură, totul se zidește pe iubire.

“Din adâncurile tăinuite ale iubirei de oameni, isvorăsc puteri supra-omenești, îndemnuri și avânturi ce dau câte odată, resfrângeri de veșnicie vieței noastre de o clipă.”

Dar cea mai sfântă dintre iubiri, este iubirea de neam. Acesta este sentimentul care’l stăpânește pe Vlahuță, în cel mai înalt grad.

“Iubește-ți neamul tău, – scrie el în “Valuri”, – mai presus de orice și fă și tu ceva pentru el”.

Dragostea de neam nu este un sentiment platonic la el ; această dragoste trebue să fie pusă în acțiune ; ea nu se poate manifesta de cât prin faptă. Cei care cred că e suficient să strige, la fiecare răspântie, iubirea lor de neam, fără să facă nimic, pentru propășirea lui, aceia nu aduc nici un folos neamului lor.

De aceia Vlahuță stă drept pildă tineretului de chipul cum trebue să-ți manifești dragostea de neam.

Cetatea viitorului însă chiar de ar fi clădită pe dreptate și iubire, ar risca să se surpe dacă nu ar avea la baza ei adevărul și munca.

“Adevărul e ca D-zeu, poate că este chiar D-zeu”, zice el într-un pasagiu. Adevărul adesea ori nu este băgat în seamă, pentru că:

“Minciuna stă cu regele la masă”. Dar lumea nu poata sta veșnic clădită pe minciună. Este vai de guvernanții care nu știu să se sprijine pe adevăr.

“În vaete să prăbușește o lume”.
“Clădită pe minciuni”

Al patrulea stâlp al clădirei lui este munca.

În decurs de veacuri îndelungate munca a fost disprețuită. Munca este blestemul aruncat de D-zeu omului alungat din paradis, de-ași câștiga pâinea în sudoarea frunței.

Veacul al XIX, în special, reduse pe muncitor la rol de rob. În poezia intitulată “Proletar”, Vhahuță descrie starea tristă a lucrătorului din veacul trecut.

Munca nu este un blestem ci o binecuvântare; Numai munca apropie pe om de D-zeu, căci ea singură’l pune în stare de a creea ca și cel a tot putințe. Veacul al IX-lea a emancipat munca, a sfărâmat prejudiciul. Omul a rupt lanțurile care țintuiau de stâncă pe Prometheu, zeul care furase secretul creației prin muncă din cer, și-l dăduse omului.

În “Sfânta Muncă” din “Muncitorul”, Vlahuță întrevede zorile acestei noui evanghelii a muncei.

“Muncește în tăcere, cu răbdare, cu bunătate, și-ți vei găsi în munca ta răspuns la toate întrebările care te chinuesc”, scrie el în “Muncește și nu dispera”.

Acestea sunt basele pe cari înțelege el să clădească o viață socială mai bună și mai dreaptă, și dacă am îndrăznit să vă vorbesc, în astăseară, de Vlahuță, a fost mai ales pentru a arăta tineretului care umple această sală, că el are o misiune mare de împlinit : aceia de a primi cuvântul maestrului și a propovădui evangheliile lui în tot norodul românesc, până ce scriptura se va împlini.

Autor: Prof. G. Tașcă
Sursa: Revista de Literatură și Cultură “Graiul Nostru”, Anul I, No. 7-8, Bârlad, Sept.-Oct. 1925

Notă. Textul a transcris în format electronic de Florin Munteanu. Revista a ajuns în biblioteca Xpress Bălăbănești și va reprezenta o mică părticică din istorie satului nostru, istorie care are în epicentrul ei contribuția imensă a familiei Tașcă la dezvoltarea localității noastre și nu numai. Sper ca mulți dintre cei ce ne urmăresc să citească cu atenție acest text și să să observe cât este el de actual. Cât de mult ne lipsesc astăzi un scriitor de talia lui Vhahuță și un economist de calibrul prof. univ. G. Tașcă din Bălăbănești.