Eu şi Ea sau Nedefinită
Îmi storc petalele
În aur şi cleştar,
Îmi strâng polenul
Din dulce şi amar,
Îmi las veşmântul
Pe negru şi curat,
Au vrut să piară
Încătuşat.
Îmi curge raza
Prin vid şi necuprins,
Îmi dau lumina
La cei ce şi-au aprins
Cu duhul candela
Săracă, dar mai plină
Când sunt la ei acasă
Şi gustă din ţărână.
Îmi răstignesc privirea
Pe două ceruri arse,
Pentru maluri, ape, case…
Autor: Tatiana Scurtu
Leave a Reply