Cine consideră că problema locurilor de muncă în comună, o necesitate stringentă în orice colț al lumii, se poate rezolva fără o strategie bine pusă la punct a administrației locale se înșeală. Oricât de mult am polemiza, politiza sau cauta vinovați un lucru este cert – fără o schimbare de atitudine radicală a unora dintre noi și a autorităților locale nu vom putea duce un trai decent.
De mai bine de trei ani insistăm pe teme ca educație, administrație eficientă și transparentă, cultură, sport etc. Dacă nu vom încerca să ne schimbăm obișnuințele, fie ne vom pierde statutul de comună (pentru că vecinii par să se adapteze mai rapid) fie vom dispărea pur și simplu datorită depopulării rapide, fenomen caracteristic cu mici excepții întregii țări, ajungând într-un final în situația fostului sat Miroasa.
Să revenim însă la problema noastră arzătoare, cea a locurilor de muncă. Ele nu pot fi generate fără un minim de organizare, siguranță(stabilitate) și investiții. Un lucru este cert oferta noastră nu se face auzită, nu atrage ori nu există căci investitorii întârzie să apară. Mai mult siguranța și organizarea administrativă per ansamblu nu se ridică la nivelul cerut de potențialii parteneri.
Care este soluția de salvare, ce ar trebui schimbat astfel încât comuna să progreseze iar oamenii să fie mulțumiți?!
După cum știm o problemă poate uneori avea mai multe soluții, iar rezolvările vin în timp, când mai multe minți lucrează împreună, căci geniile apar cam rar prin zonă.
Dar înainte de a găsi soluția(soluțiile) ce adresează nevoile noastre să identificăm factorii care încurajează sau împiedică crearea locurilor de muncă.
Primul factor care se poate observa cu claritate ține de educație și anume – în multe cazuri mentalitatea, comportamentul și pregătirea profesională a celor ce ocupă sau solicită poziția sau postul respectiv nu-i recomandă. Mentalitatea și comportamentul nostru sunt esențiale deoarece, în România, individul acționează cu indiferență, din obișnuiță, urmărindu-și propriul interes. Astăzi cine se raportează la noțiunile performanță, eficiență, calitate este luat în derâdere. Până și șomerul consideră că cineva trebuie să-l salveze din situația disperată în care se găsește. Se comportă ca și cum i s-ar cuveni un loc de muncă bine plătit fără să se implice, fără a oferi nimic. Își subestimează din start aptitudinile, ignoră valorile locale și naționale, nu se informeză și clachează, resemnându-se. Nu caută soluții ci doar așteaptă să-i dea guvernul ajutor și să-l angajeze patronul. Ei bine guvenul nu dă că nu prea mai are de unde, căci avuția națională s-a risipit sau însușit nemeritat de vechea gardă iar patronii nu prea sunt interesați pe moment de oportunitățile oferite de noi – probabil profiturile pe care le-ar realiza nu-s tentante. Să nu uităm că guvernul nu produce nimic real ci doar administrează resursele și munca noastră, adică ceea ce în mare măsură nu mai deține și ceea ce primește de la plătitorul de taxe.
Dacă zece indivizi puși pe furat alcătuiesc o organizație atunci comportamentul organizației va fi o copie fidelă a comportamenutului indivizilor ce alcătuiesc respectivul grup, producând mai mult pagubă decât produse sau servicii de calitate. În consecință organizația va funcționa atât timp cât resursele și oportunitățile vor exista iar legea și factorii externi(concurența, societatea civilă, presa etc.) vor permite acest lucru. Atunci când ne vom schimba acest tip de mentalitate, când nu ne vom pune speranțele doar în investițiile altora ci mai degrabă în forțele proprii, în munca noastră, când vom fi cinstiți între noi și cu noi înșine, atunci și numai atunci progresul va apare și pe ulițele noastre. În loc să ne deplângem soarta ar trebui să-i luăm exemplu pe mătcași. Ei utilizează eficient, tot anul, fiecare metru pătrat de teren din localitatea lor, au performanță în legumicultură și rezultatele se văd – cifrele comunei ca populație, venituri, investiții, valoare a proprietății etc. vorbesc de la sine.
Al doilea mare factor care influențează creșterea, stagnarea sau descreșterea numărului de locuri de muncă este administrația propriu-zisă a comunei. Evident este o organizație birocratică întrucât este părticică a administrației naționale. Deși fondurile în mare parte vin de la buget, administrația locală se poate comporta și ca o organizație de tip antreprenorial, mai precis poate realiza venituri din diferite activități pe plan local. Acum să nu ne imaginăm că doar din bugetul comunal, Primăria poate dezvolta servicii și crește numărul angajaților încât să acopere majoritatea solicitărilor. Nici nu ar fi de dorit acest lucru în condițiile în care creșterea numărului angajaților administrației locale depinde de dezvoltarea comunei – comuna aflată în regres, căci și-a dublat deja numărul de funcționari în 2004 (prin inființarea administrației Rădești), când a fost spartă în două ca o nucă stricată de ineficiența de atunci a autorităților județene și locale ; nici nu este posibil gândindu-ne la faptul că de multe ori salariile angajaților actuali nu sunt acoperite până când nu se efectuează o colectare cât mai eficientă a taxelor și impozitelor la început de an.
Drept urmare, principalele două mari obiective ale administrației locale sunt sau ar trebui să fie: îmbunătățirea continuă a sistemului educațional la nivel de comună printr-o colaborare de durată cu Inspectoratul Școlar Județean, părinții elevilor și cadrele didactice și generarea de noi locuri de muncă prin atragerea de fonduri europene, investiții private și utilizarea eficientă a resurselor de care dispune(nu numai a fondurilor de la bugetul central).
Din păcate astăzi nu pot prezenta decât un caz de ineficiență, cazul la care mă refer este cel al parcului eolian. Nici până în ziua de astăzi la întrebarea: „Ce beneficii are comunitatea(comuna) în urma dezvoltării proiectului companiei Egnatia?”, întrebare adresată tuturor factorilor de decizie din comună și investitorului, nu am primit un răspuns clar. Mai mult, spre stupoarea mea, mi s-a replicat sfidător: „Ce beneficii?” …
Concluzie. Am identificat doi factori esențiali ce influențează actuala mare problema a lipsei locurilor de muncă în comună: educația – mentalitate, comportament, pregătire profesională și eficiența și gradul de implicare al administrației locale. Soluția sau soluțiile sunt în mâinile d-voastră.
Un lucru aș dori să mai precizez, indiferent de cine conduce educația și administrația în comună, acești doi factori sunt complet interdependenți. Dacă dorim ca pe viitor să avem rezultate pozitive trebuie să realizăm acest lucru. Administrație locală lipsită de educație și educație izolată de administrația locală nu produc roade.
Autor: Florin Munteanu
Leave a Reply