Extras preluat de pe pagina de internet „Veterani în slujba patriei”, pagină realizată în memoria eroilor români căzuți pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale.
Veterani din comuna Grivița, județul Vaslui
Comuna Grivița, localitate situată la sud-est de municipiul Bârlad, din județul Vaslui, este populată cu oameni harnici, urmaşi ai răzeşilor împroprietăriți de voievozii Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi urmaşii lor, pentru credincioasele servicii îndeplinite în oştirea Moldovei. Urmând exemplul înaintaşilor, familia Bursucanu, cu puternice rădăcini pe aceste meleaguri, a răspuns chemărilor patriei, trimițându-şi bărbații în războiul pentru întregire statală şi națională (1916-1919) şi în războiul pentru reîntregire statală şi națională (1941-1945), toți devenind eroi, începând cu tatăl, Constantin Bursucanu, şi continuând cu cei trei fii: Teodor, Gheorghe şi Ioan.
Sergent Constantin BURSUCANU s-a născut în anul 1898 în localitatea Odaia Bursucani. A satisfăcut stagiul militar, în perioada anilor 1910-1913, în cadrul Regimentului 52 Infanterie Bârlad (dublura Regimentului 12 Infanterie „Dimitrie Cantemir” din Bârlad). Divizia 6 Infanterie Focşani, compusă din Brigada 11 Infanterie (Regimentele 10 Infanterie Focşani şi 24 Infanterie Tecuci), Brigada 12 Infanterie (Regimentele 11 Infanterie Galați şi 12 Infanterie Bârlad) şi Brigada 36 Infanterie (Regimentele de Infanterie 51 Galați, 52 Bârlad şi 49 Râmnicu Sărat) a fost mobilizată, la data de 15 august 1916, ora 24:00, pentru a desfăşura lupte în Transilvania, în scopul eliberării românilor aflați sub stăpânirea Austro-Ungariei încă din anul 1867. Sergentul Constantin Bursucanu se afla încă din luna iunie 1916 în zona Nehoiu, județul Buzău. De aici unitatea a fost dislocată la Broasca şi a înaintat, până la sfârşitul lunii septembrie 1916, prin lupte dârze, până la Uzun, Prejmer şi Bod. Primind ordin să se retragă spre Întorsura Buzăului, Regimentul 52 Infanterie s-a stabilit în apărare pe Dealul Seciu. În ziua de 27 septembrie regimentul s-a retras, prin lupte grele, în munți, la Tabla Buții, apoi la Gura Siriului şi Broasca. În lunile octombrie şi noiembrie 1916 efectivele unității au desfăşurat lupte grele, în apărare, pe Dealurile Şoimului şi Frunzelor. La data de 23 noiembrie 1916 Regimentul 52 Infanterie şi celelalte efective din Brigada 36 Infanterie s-au retras, prin lupte, pe Valea Buzăului, ajutând unitățile care se retrăgeau din Muntenia, în Moldova. Regimentul 52 Infanterie s-a retras în Moldova, în luna decembrie 1916, reorganizându-se şi unindu-se cu Regimentul 51 Infanterie Galați. În perioada 25 iulie – 22 august 1917 efectivele Regimentului 51/52 Infanterie au participat în luptele de la Mărăşeşti. Bravul sergent Constantin Bursucanu a căzut în luptele din pădurea „La Răzoare” (Mărăşeşti), în ziua de 6 august 1917, fiind decorat, post-mortem, cu medalia „Virtutea Militară”.
Căpitan Teodor BURSUCANU s-a născut la data de 18 februarie 1909, în comuna Docani (azi Grivița), județul Tutova (azi județul Vaslui). Şi-a făcut studiile în satul natal şi în oraşul Bârlad, absolvind şcoala normală ca premiant între cei 82 absolvenți. Chemat la stagiul militar, în noiembrie 1930, a fost trimis la Şcoala de Ofițeri în Rezervă nr. 1 din Ploieşti, pe care a absolvit-o, cu gradul de sublocotenent, la data de 15 septembrie 1931. În anul 1932 sublocotenentul (rz.) Teodor Bursucanu a fost mutat în Regimentul 11 Dorobanți (Infanterie) „Siret”. Învățător merituos, a fost numit la post în localitatea Cetatea Albă (Basarabia). De aici a fost mutat la Şcoala Primară din localitatea Băcioiu, jude ul Lăpuşna. Director de şcoală şi de cămin cultural, precum şi comandant al Subcentrului Militar Băcioiu, Teodor Bursucanu a fost un bun sfătuitor şi instructor al ărănimii, precum şi un învățător demn de respect. Concentrat, în anul 1938, în Regimentul 11 „Siret”, pentru completarea cunoştin elor militare, a fost avansat locotenent (rz.), la data de 8 iunie 1938. Înapoiat din concentrare a lucrat cot la cot cu premilitarii din Băcioiu, pentru realizarea şan urilor de pe marginea şoselei Băcioiu-Chişinău, fiind evidențiat de către prefectul județului Lăpuşna. La data de 11 septembrie 1939 a fost concentrat în cadrul Regimentului 11 Dorobanți Galați şi a comandat, în aplicație, Compania de Mitraliere. Răpirea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, la 28 iunie 1940, şi repatrierea foarte grea a familiei sale, au însemnat pentru învățătorul concentrat în luna martie 1940, pentru a-şi completa cunoştințele militare, şi apoi mobilizat, la data de 26 iunie 1940, în Regimentul 11 Doroban i (Infanterie) „Siret” Galați, angajamente ferme pentru a lupta cu bărbăție pentru eliberarea Basarabiei. Visa vechiul său cămin, dorea satul şi oamenii pentru care a lucrat alături de soția sa, învățătoarea Iuliana Bronschi, din Ialpuzeni, Tighina, care l-a urmat cu vrednicie. Mobilizat, la data de 20 iunie 1941, în cadrul Regimentului 11 Dorobanți „Siret”, locotenentul (rz.) Teodor Bursucanu a trăit un sentiment de destindere pentru durerea sa şi a tuturor românilor. A trecut Prutul în fruntea plutonului pe care-l comanda, cu dorința de a contribui la readucerea Basarabiei în trupul țării. A luptat vitejeşte până în momentul care un proiectil de brand i-a curmat viața, în timpul acțiunilor de cucerire a pozițiilor inamice de pe Dealul Stoieneşti, lângă Țiganca, la data de 8 iulie 1941. Trupul său a fost înhumat în cimitirul din localitatea Fălciu, județul Vaslui. Prin Decretul nr.1386, din 8 mai 1942, publicat în Monitorul Oficial nr. 110, din 13 mai 1942, locotenentul (rz.) Teodor Bursucanu a fost înălțat, post-mortem, la gradul de căpitan, pe data de 8 iulie 1941, pentru merite deosebite în războiul contra bolşevicilor. Datele au fost culese din A.M.R. Piteşti, Fond Memorii Bătrâni, Curent 1110, şi din însemnările pe care le păstrează fiul său, economistul Corneliu Bursucanu, născut la data de 8 noiembrie 1936, în localitatea Băcioiu, Lăpuşna. Corneliu, domiciliat în Ploieşti, este căsătorit cu Aurelia Bărbu, din Drăgăşani, Vâlcea, împreună având doi copii: Călin (sculptor în lemn) şi Anca-Iuliana (inginer chimist, căsătorită cu Camil Mateescu).
Căpitan Gheorghe BURSUCANU s-a născut la data de 18 august 1911 în localitatea Trestiana, comuna Docani (azi Grivița), județul Tutova (azi județul Vaslui). A absolvit 5 clase în localitatea natală şi apoi a urmat Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte. După absolvirea liceului a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofițeri Infanterie Sibiu, pe care a absolvit-o cu rezultate bune, fiind avansat la gradul sublocotenent, la data de 15 iulie 1933, şi repartizat la Regimentul 7 Vânători (Infanterie) Galați, detaşat la Chişinău. În perioada 1 septembrie 1935 – 1 septembrie 1936, a urmat, cu rezultate bune, Şcoala de Aplicație Infanterie din Sibiu. Avansat la gradul de locotenent, la 31 martie 1938, a muncit în cadrul Batalionului 2 Dorobanți Orhei, care era subordonat Regimentului 7 Vânători. Din foile de apreciere ale comandanților de regiment din anii 1933-1940 rezultă că ofițerul era „plăcut la înfățişare, inteligent, conştiincios şi perseverent în muncă, disciplinat şi politicos în relațiile cu superiorii şi inferiorii, bine pregătit profesional şi devotat armatei române”. În cei doi ani de activitate de la Orhei a îndeplinit funcția de comandant de Companie Apărare Antiaeriană Divizionară (Divizia 15 Infanterie Chişinău). Prin cumul a îndeplinit şi funcțiile: şef Serviciu Aprovizionare, şef Serviciu Cazarmare şi şef Serviciu de Trageri. Mobilizat, la data de 22 iunie 1941, a condus Compania Apărare Antiaeriană a Diviziei 15 Infanterie în luptele din Basarabia, de la Odessa şi de la Cotul Donului, fiind apreciat „foarte bine” de comandantul Diviziei 15 Infanterie, generalul Popescu. Avansat la gradul de căpitan, la data de 1 noiembrie 1942, Gheorghe Bursucanu a decedat în timpul luptelor de la Cotul Donului, la data de 24 noiembrie 1942 şi a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”, clasa a III-a, cu spade. A fost căsătorit cu Vera Bumbac, funcționară în Chişinău. Nu a avut copii. Datele au fost culese de la A.M.R. Piteşti, Fond Memorii Tineri, Curent 19.
Sergent IOAN BURSUCANU s-a născut în anul 1913 în localitatea Trestieni, comuna Docani (azi Grivița), județul Tutova (azi Vaslui). A absolvit 5 clase primare în localitatea natală şi Liceul Comercial din Bârlad. Venindu-i timpul satisfacerii stagiului militar, în anul 1935, ajutat de fratele său, Gheorghe, a fost încorporat în cadrul Regimentului 7 Vânători Infanterie, încheind perioada stagiului militar în anul 1937, cu gradul de sergent. A fost mobilizat în această unitate şi a participat la luptele din Basarabia, Odessa şi de la Cotul Donului. A murit la data de 22 noiembrie 1942, cu două zile înaintea fratelui său.
Plutonier-major Nicolae PĂŞCĂNEANU s-a născut la data de 14 iulie 1910 în localitatea Ialpugeni, județul Tighina, în Basarabia. A fost cumnatul căpitanului Teodor Bursucanu. Cadru militar activ, a participat la război în campaniile militare din est şi vest, împreună cu Regimentul 3 Roşiori Bârlad. A decedat în anul 1996. Pentru comportarea curajoasă în lupte a fost decorat cu medaliile: „Bărbăție şi Credință”, cu spade, clasa a II-a (15.09.1941), „Crucea Serviciul Credincios”, cu spade, clasa a III-a (04.03.1944), „Bărbă ie şi Credin ă”, cu spade, clasa I-a (12.05.1945), „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”. S-a retras din Basarabia în anul 1940. Datele au fost asigurate de către A.M.R. Piteşti, cu adresa 5.695, din 14 ianuarie 2005.
Sursa: „Veterani în slujba patriei”, pagină realizată în memoria eroilor români căzuți pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale.
http://eroiro1918.blogspot.com/search/label/Camarazi
Leave a Reply